Sub numele Cinematograful Universității, a fost deschis în 1913 în Palatul Sebestyen, o clădire elegantă, construită de Dávid Sebestyén, un pionier al modernizării orașului și stră-străbunicul Monicăi. Ca o premoniție a specificului de azi, la deschidere s-a proiectat „Studentul din Praga” (r. Stellan Rye, 1913), considerat primul film independent.
La începutul secolului trecut, Cluj era, la fel ca în timpul TIFF, cuprins de o frenezie cinematografică. A contribuit substanțial la asta Janovics Jenő, cel care a administrat o vreme spațiul și a înființat mai multe case de producție. În preajma Primului Război Mondial, Clujul era numit de presă „Hollywood-ul transilvănean”. Nu era deloc o exagerare. Aici și-au început cariera Sándor Kellner și Mihály Kertész, care au intrat mai apoi în istoria filmului sub numele de Sir Alexander Korda, respectiv Michael Curtiz (regizorul filmului „Casablanca”).
Schimbările de nume ale cinematografului reflectă și istoria zbuciumată a orașului. În anii ‘30 s-a numit Select, a fost închis după ce a fost incendiat de armata rusă în 1944, redeschis sub numele de Maxim Gorki odată cu naționalizarea din timpul comunismului, devine Tineretului în anii ‘60 și, în sfârșit, Arta în anii ‘80, numele de acum.
Monica Sebestyen a vorbit despre toate aceste transformări și despre cum e viața unui cinematograf independent în celelalte zile din an când nu este TIFF. De exemplu, când ARTA a devenit platou de filmare pentru cel mai recent film regizat de Radu Jude.
Rock FM: Cinema ARTA are o istorie de peste 100 de ani. Când ai intrat tu în această poveste?
Monica Sebestyen: Clădirea a fost retrocedată familiei mele în 2011, după un proces lung și anevoios. M-am mutat la Cluj din București, de unde sunt. După ce l-am preluat, a fost un drum destul de greu și dureros. M-am ocupat de găsit finanțări pentru renovare, de construit o echipă, de tot ce înseamnă să ajungă spațiul funcțional. În paralel cu munca de renovare, am lucrat la crearea unei comunități. Când în sfârșit am început primele proiecții, a venit pandemia. Ne-a fost foarte greu în acei ani. Apoi a fost șantier pe fațadă. Am avut peste un an schelă și nu se vedea cinematograful. După aceea a fost șantier pe stradă. Practic, este primul an în care n-am avut provocări exterioare.
Rock FM: Mi se pare că și cinema ARTA e înconjurat de efervescența asta din timpul TIFF, e foarte populat. Dar ce se întâmplă când luminile de la TIFF se sting și voi reveniți la programul obișnuit? Mai ales în contextul economic fragil care ne așteaptă și care afectează, evident, și cultura. Am văzut recent că s-a închis o librărie independentă. Cum funcționează un cinematograf independent?
Monica Sebestyen: În timpul anului este alt tip de efervescență care, evident, nu e constantă timp de 360 de zile. Avem o comunitate, un grup de oameni foarte atașați de spațiu, care vin foarte des și contribuie la ce înseamnă ARTA. Activitatea este foarte inegală în timpul anului, mai sezonieră decât îmi imaginam când m-am apucat. Din septembrie-octombrie, vine lumea la filme, până în martie-aprilie. După care iese soarele și lumea merge mai mult la terasă. E ceva natural și se întâmplă peste tot. Uneori avem cerere foarte mare, filme sold-out, alteori punem filme care ne plac și le considerăm relevante, mai de nișă, la care vine public mai puțin numeros, dar ne asumăm lucrul acesta pentru că face parte din identitatea cinematografului și din ceea ce vrem să facem aici.
Legat de contextul economic, cred că e în aer și toată lumea se gândește la asta. Sper să nu o resimțim foarte curând, pentru că, așa cum ziceam, am avut foarte multe provocări de când am început. Nu putem să comparăm cu o perioadă trecută în care lucrurile mergeau bine, pentru că nu am avut asta. Sigur că e o provocare foarte mare să fim independenți. Din câte știu, nu sunt alte cinematografe private și independente de artă în țară. Probabil e un motiv pentru asta.
Încercăm să fim cumva într-un dialog și cu publicul. Primim și recomandări, suntem atenți la ce așteptări au, ce dorințe. Avem câțiva spectatori care sunt extrem de fideli, vin săptămânal, chiar și de mai multe ori pe săptămână. Sunt persoane care ne salută pe stradă, pe care le știm doar de la cinema. E o comunitate, deși cuvântul este supra-folosit și mi se pare că și-a cam pierdut conținutul, dar cred că este ceva ce leagă lucrurile. Asta mi-am dorit încă de la început: un spațiu al dialogului și al interacțiunii între oameni, între public și filme, între film și alte forme de artă. De aceea avem aici și cafenea, tot în ideea unui spațiu al conectării și socializării.
Rock FM: Cum vezi TIFF-ul sau relația asta a cinemaului cu festivalul? Ce înseamnă pentru ecosistemul cultural din Cluj?
Monica Sebestyen: Clar e un eveniment foarte important pentru lumea filmului, dar mai ales pentru oraș. E admirabil că rezistă de atâta timp. În Cluj a existat un interes crescut față de film și înainte de TIFF, dar pe care festivalul l-a accentuat. Este foarte bine că vine public și din alte zone și cineaști invitați. Mi-ar fi plăcut ca și după TIFF să fie lucruri mai durabile, să se construiască mai mult pe plan local. Iarăși, e foarte bine că în timpul TIFF lumea vine la filme pe care altfel nu le-ar putea vedea, dar după aceea dacă pui același film participarea este foarte redusă. E reversul medaliei, că se obișnuiește publicul cu ideea aceasta de eveniment special, de a face în continuu ceva sclipitor.
Rock FM: Am făcut zilele trecute un interviu cu regizorul Radu Jude. L-am felicitat pentru cele două proiecții sold-out de la TIFF și mi-a răspuns că filmul intră de vineri în cinema și parcă vede că nu vine lumea la proiecțiile obișnuite.
Monica Sebestyen: Într-adevăr așa este. Din păcate există un dezechilibru între interesul arătat pentru festivaluri și proiecțiile obișnuite. Eu cred că pentru a crea o cultură cinematografică este nevoie de o prezență constantă în care publicul să vină pentru conținut. Este ceea ce vrem să facem la ARTA în restul celor 350 de zile în care nu este TIFF-ul, chiar dacă necesită un efort constant mult mai mare. Este foarte greu și pentru că același interes îl au și finanțatori și sponsorii care sunt mult mai dispuși să susțină evenimente punctuale scurte și nu spații care contribuie pe termen lung, chiar dacă rezultatele ar fi de fapt mult mai mari.
Rock FM: Că l-am pomenit pe Radu Jude, cum ți se pare că spațiul vostru de cinema a intrat într-un film, în „Kontinental ‘25”?
Monica Sebestyen: Mi se pare foarte fain, mai ales că a apărut în acest film cu al cărui subiect am rezonat foarte tare. Vara trecută îmi scrisese Radu Jude că se gândea să filmeze aici. Știa spațiul, venise de mai multe ori la Q&A-uri și diverse introduceri pentru filme.
Rock FM: A fost și o formă de susținere a cinemaului?
Monica Sebestyen: Nu știu, poate. Însă ceea ce am simțit cu adevărat ca susținere a fost faptul că de-a lungul timpului a fost receptiv la propunerile noastre și foarte generos cu timpul lui și discuțiile avute. Pentru aceste lucruri sunt foarte recunoscătoare.
Rock FM: Tu ai avut vreo curiozitate personală, de spectatoare, din programul TIFF de anul acesta sau nu apuci să vezi prea multe?
Monica Sebestyen: Am vrut să văd „În sânul familiei”, primul film de Béla Tarr. M-a impresionat foarte tare, mai ales gândindu-mă că l-a făcut la doar 24 de ani. Sunt foarte multe pe care vreau să le văd, dar nu neapărat în perioada asta aglomerată. Știu că vor fi distribuite, și le voi vedea la ARTA.
