Rock FM: Cum a început povestea?
Simona Constantin: În studenția mea era foarte hot muzica veche, cu Balkanik Festival, cu Romeo Fantastick sau Fanfara Ciocârlia în Eden. În copilărie am făcut pian, vreo zece ani de semi-performanță și m-am lăsat pentru că voiam să improvizez și nu se putea. Când am dat de lăutari, mi se părea uimitor. Discursul general era că mor lăutarii, moare lăutăria și nu se mai face schimbul de generații. Atunci am început să fac interviuri cu lăutari pentru proiectul meu de documentar din anul 2 de facultate la Regie.
În 2015, cei de la Balkanik au anunțat că vor să facă un catalog cu lăutarii din țară. M-am dus și le-am zis că aș vrea să mă implic. Deja căutasem în arhivele de la Muzeul Țăranului și știam că sunt foarte puține materiale mai noi. Prin demersul celor de la Balkanik am ajuns să facem catalogul, călătorind prin țară în căutare de muzicieni tradiționali. Am mers din sat în sat și întrebam la bar „dacă mai cântă cineva la voi”. Dintre cei pe care îi întâlneam, îmi doream să găsesc personajul pentru un film lung. A fost dificil, mi se părea că toate poveștile seamănă și sunt pur și simplu foarte triste: e foarte greu pentru lăutarii din sate să își mai permită să cânte.
În noiembrie 2016, a murit Stephane Karo, managerul Taraf de Haidouks, a celor din Clejani. Formația depindea de managementul lui, el organiza toate concertele. Mă știam cu Caliu iar când a murit Stephane a zis: „o să facem trupa de la zero, trupa mea”. Și s-au strâns iarăși pentru Taraf de Caliu. De la energia asta mișto a plecat filmul. S-a înregistrat un album care încă nu este lansat și, inițial, credeam că filmul va fi despre această trupă și se va termina cu momentul în care lansează albumul. Dar, de fapt, a ajuns să fie mai mult despre Caliu, despre viața lui, despre relațiile pe care le are și dinamicile care sunt în jurul lui, doar secundar despre acest album, ca un fir roșu.
Simion Bogdan-Mihai a fost directorul artistic al albumului Taraf de Caliu și totodată un om foarte important în proiectele mele cu lăutari (catalogul, proiectul Crescut pe Muzică și Taraful Crescut pe Muzică). A fost unul dintre primii cu care am vorbit atunci când am început cercetarea cu lăutarii. Din dorința de a arhiva și comunica lucruri despre patrimoniu, pe pagina de Instagram a filmului vom posta în perioada următoare mai multe materiale care nu au intrat în film, printre care și bucăți de interviuri cu Bogdan, Caliu și fiul său, Robert.
Documentarul e mai degrabă observațional, filmările au avut loc atât la concerte și repetiții, cât și-n zile obișnuite din viața lui Caliu de acasă. Materialul filmat de noi în ultimii 8 ani e completat de filmări din arhiva personală a lui Michel Winter, fost manager al Taraf de Haidouks, din anii ’90 și ‘00.
Rock FM: Apare și Johnny Depp. E probabil singurul documentar românesc în care apare Johnny Depp.
Simona Constantin: Caliu și Johnny sunt prieteni de la filmările „The Man Who Cried” (r. Sally Potter, 2000), unde au jucat împreună. În film, personajul lui Johnny era apropiat de o comunitate romă, din care făceau parte Caliu și alți câțiva lăutari din Clejani. Prietenia de pe platourile de filmare a continuat, lăutarii au fost invitați acasă la Johnny în LA și s-au mai întâlnit cu el prin Europa. În film, Caliu se reunește cu Johnny după aproape 20 de ani, fiind invitat să joace în filmul „Modi, Three Days on the Wing of Madness” (r. Johnny Depp, 2024). Ne bucurăm că am putut fi acolo într-un moment atât de emoționant pentru Caliu, iar reîntâlnirea celor doi apare în documentar. Comunicarea cu actorul a mers foarte ușor pentru noi, probabil datorită faptului că Johnny îl îndrăgește așa tare pe Caliu.
Rock FM: Ce ați dori să se întâmple cu filmul?
Simona Constantin: Pe de-o parte, ar fi mișto să-l vadă oamenii interesați de lăutari și de muzică și să-l descopere pe Caliu. Pe de altă parte, mi se pare important de văzut și de cei pasionați de industria muzicală, ca să vadă cum merg lucrurile de fapt. Pentru că nu e niciodată atât de simplu să-ți faci o trupă și să ajungi popular. Mi se pare important de înțeles cam care sunt resorturile din trupă, dar și din industrie pe larg. E un mediu foarte sălbatic pentru lăutări, în general, în care foarte greu mai pot răzbi. Caliu are cât de cât privilegiul unei cariere în spate și că a avut niște manageri puternici, dar sunt mulți care se pierd.
Cred că sunt oameni foarte creativi, care speră să aibă o oportunitate destul de repede ca să nu treacă mult timp în care nu i-a auzit nimeni cântând, că de fapt aia te omoară. Lipsa de atenție pe termen lung. În același timp, sunt niște fenomene mult mai vii astăzi decât în trecut, totul se transformă într-un ritm mult mai rapid. Sper ca industria muzicală să fie un loc mai inclusiv, în care lăutarii să poată pătrundă mai ușor.
„Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva” are premiera astăzi, 20 iunie, la TIFF și va intra la toamnă în cinematografe. Interviu consemnat de Lucian Mircu.
