Rock FM: Ne-ai spus multe în anii ’80-’90, cu ironie și umor. Crezi că generațiile de azi mai prind gluma sau gluma s-a transformat în realitate?
Dan Iliescu: Asta trebuie să spună lumea care face comparație între ceea ce se întâmpla atunci și acum. Din punctul meu de vedere, gluma se îngroașă. Ce spun ceilalți contează și mai mult.
Rock FM: Am o întrebare din partea unui copil de 12 ani, căruia i-am explicat - în contextul politic din ultimele luni - de ce era așa haioasă melodia „Becule, stai aprins, becule!”. Întrebarea copilului a fost: ”Dar cum au reușit să nu fie arestați?”.
Dan Iliescu: Pentru că piesele noastre, când am început toată treaba asta, au fost făcute ca un fel de autoironie. N-am înfierat direct lucrurile, ne-am introdus și pe noi în context și totul a fost privit ca o glumă. Am înfierat lucrurile pe care le observam în jur – orice am afirmat, orice este în text, este ironic și, mai ales, autoironic.
Și, probabil, tocmai de asta nu au fost luate în serios. Ne-au luat atestatele de cântăreți... și ni le-au dat înapoi. Toți cei care cântau aveau un atestat pe care îl luau de la „mai-marii vremii”. Cu acel atestat erai plătit, în funcție de categoria lui. Cu el plecai și în străinătate.
„De-ale tinereții valuri”, vorba aia... Piesele cântate de noi au fost niște ironii, gen pamflet. N-am luat în serios lucrurile care se întâmplau. Am făcut miștouri atât cât să nu ne-o luăm.
Rock FM: Ce a simbolizat refuzul de a vă alătura Cenaclului Flacăra într-o perioadă în care compromisurile păreau singura opțiune pentru supraviețuire artistică?
Dan Iliescu: Eu cred că sentimentul era reciproc. Era o incompatibilitate clară. O trupă care face miștouri de realitatea socială nu prea avea cum să se potrivească cu ce promova Cenaclul Flacăra, care era o mișcare patriotică, perfect aliniată cu comanda politică. Iar noi eram rebeli.
Rock FM: A existat vreo consecință?
Dan Iliescu: Nu, nu, n-a avut nicio consecință. A fost ca în anii ’90, când ne mai chemau partidele să cântăm. Și eu le ziceam: „Venim, dar să nu vă așteptați să strigăm niciodată pentru vreun partid”. Noi cântam repertoriul nostru.
La început era bine, dar când au început să vadă că melodiile noastre se potriveau la fix cu situația de atunci – de fapt, cu orice situație politică – ne-au lăsat în pace. S-au prins cam după vreo 10 ani. Eu nu strig niciodată „sus ăla, jos celălalt”. Eu spun ceea ce simt în text. Și asta facem noi: privim mediul înconjurător cu ironia noastră caracteristică.
Pentru că, dacă nu glumești, devii trist. Crezi că lucrurile merg mai bine dacă ești trist?
Rock FM: Multe dintre piesele voastre au spus lucruri incomode, dar adevărate. Ce fel de mesaje mai simți azi că trebuie spuse în muzică? Și cine mai are curajul s-o facă?
Dan Iliescu: Acum? Cred că cel mai puternic mesaj este să-ți deschizi mintea și să înțelegi ce se întâmplă cu tine și cu cei din jurul tău.
Nu știu dacă există un „trebuie” când vine vorba de mesaje în muzică. Nimeni nu poate să-i spună unui artist ce are de făcut. Asta e o chestiune intimă. Și nu mă refer aici la intimitatea aceea care e tot mai mult clamată – gen schimbarea sexului și alte teme care apar des acum. Fiecare e liber să aleagă cum vrea să se exprime, mai ales când e vorba de artă. Artiștii au o responsabilitate.
Rock FM: Mai e loc azi pentru protest, poezie, sarcasm și sinceritate în muzică, sau ne-a înghițit algoritmul? Oare trebuie să înlocuim termenul „think outside the box” cu „think outside algorithm”?
Dan Iliescu: Da, este loc pentru toate cele pe care le-ai spus. Noi avem o piesă care se numește „E loc”, de pe albumul „Deschide-ți mintea”.
N-am cântat-o un timp. Când am scos piesa, eram cu un prieten care m-a certat: „Ce ți-a venit cu Egiptul?”. Și fix după două săptămâni a venit Primăvara Arabă și a căzut Egiptul.
Mie chiar îmi place să-mi dau cu părerea, dar la mișto, nu într-o fază foarte serioasă.
Rock FM: Deci, dacă ne deschidem mintea, nu avem de ce să ne îngrijorăm de algoritmii care ne fac placizi, letargici?
Dan Iliescu: Treaba e așa: artiștii pot fi înlocuiți de algoritmi dacă li se va permite. Algoritmul nu face altceva decât să optimizeze rezultatul.
Foarte mulți trag semnalul de alarmă – și Elon Musk e unul dintre ei – că suntem într-un mare pericol, că e posibil să se termine cu specia umană așa cum o știm.
Eu sper să rămânem umani. Pentru că un om „infectat” de algoritm nu mai poate percepe mesajul unui artist adevărat, inspirat.
E ca și cum ai vrea să faci sport: eu mă dopez, tu nu. N-o să fim niciodată de acord.
Niciun artist nu va reuși să facă față unei mașini, pentru că mașina e construită să nu fie artistică, iar un artist e facut să greșească. O inteligență artificială care vrea să fie artist devine un cumul din toti artisștii de pe Pământ. Și ce-ar însemna asta pentru o persoană normală!? I-ar cădea capul.
Credeți că artistul e un fel de receptor al ideilor care „vin de undeva” și trebuie doar înțelese? Sau fiecare le înțelege în felul lui? Că, până la urmă, dacă nu știu să cânt la chitară, degeaba primesc un astfel de gând.
Păi da, exact. Se cheamă forme-gând. Tot ce ai nevoie se găsește în jurul nostru.
Dar – cum ai spus și tu – dacă nu știi să cânți la chitară, degeaba vine ideea. Tot ce e în jurul nostru e vibrație. Sunet. Lumină. Iar lumina e sunet. Și sunetul e vibrație.
Rock FM: Vă vedem la KIMARO, un festival care adună trupe legendare din rockul românesc. Ce pregătiți pentru scena rock? Avem parte de surprize în setlist, de vreo piesă cu reinterpretare sau poate un moment inedit?
Dan Iliescu: Vor fi piese de rock pe rock. Pe una dintre piese am început să o cântăm live anul acesta, se numește „Bălălău”, foarte actuală pentru zilele noastre, chiar adacă a fost făcută în 99, deci mai bine de acum 25 de ani.
Rock FM: Cumva ne învârtim în cerc?
Dan Iliescu: Da, da, și aici e comedia (râde). E bine să rămânem deschiși și să zâmbim. Gluma e glumă, dar, cum zice românul, se cam îngroașă gluma.
Să fim senini și să privim lucrurile seninătate și incredere pentru ca până la urmă, tot avem o șansă, chiar și în fața inteligenței artificiale.
Când am început noi, toată lumea cânta același lucru. Am zis: „Vreau să cânt și altceva. Ce nu vrea nimeni, facem noi”. Dacă toți cântau cu voce sus și distors, noi am făcut invers. Au zis că suntem săriți de pe fix.
O chitară, un bas, tobe – dați-i drumul, fiți vii! Asta înseamnă Timpuri Noi.
Energie si transmisiune, asta va fi din partea Timpuri Noi pentru Kimaro: energie și mesaj.
