Începuturile Timpuri Noi sub regimul comunism au fost în underground.
„E mult spus underground pentru că, pe vremea când am început noi, rockul era interzis. Deci totul era underground. Să îmi amintesc... Primul loc de care ne-am îndrăgostit a fost Casa de Cultură Petofi Șandor, de lângă Cișmigiu. Acolo am văzut pentru prima dată trupa Iris, care nu seamănă deloc cu Iris de azi. Era o trupă mai spre punk. Acolo veneau toți cei care arătau ca noi, se îmbrăcau în salopete colorate, decorate cu ace de siguranță. Era un loc de rebeliune”, își aducea aminte Suedezu’, într-un interviu pentru site-ul Rock FM.
Fondată în 1980 la București, trupa Timpuri Noi a fost inițial formată din Adrian Pleșca (Artan), Dan Iliescu și Răzvan Moldovan. În plină epocă ceaușistă, mesajele lor sarcastice și tonul anti-sistem i-au transformat rapid într-un simbol al rezistenței culturale.
Numele trupei este o ironie subtilă la adresa propagandei comuniste și a cartierului bucureștean omonim. Versurile lor critice nu aveau loc în difuzările oficiale, iar concertele se desfășurau în cercuri restrânse, aproape conspirativ.
„Pe vremea aia, trebuia să vii cu textele la aprobat. Venea cineva de la Cultură ca să aprobe textele, omul ăsta fiind un activist de partid, nu avea de fapt nicio legătură cu cultura”, declara Răzvan Moldovan, despre provocările din acea perioadă, într-un interviu pentru site-ul Rock FM.
După 1989, scena muzicală s-a deschis, iar Timpuri Noi a explodat. Cu un stil care combina rock alternativ, new wave și influențe balcanice, au atras rapid un public devotat. Piese precum „Adeline”, „Luca”, „Victoria”, „Maricica” au devenit emblematice.
Un moment definitoriu a fost primul concert unplugged din România, susținut de trupă în 1994 la Teatrul „Ion Creangă”, eveniment devenit album live.
În anii ’90, Timpuri Noi a devenit una dintre cele mai vizibile și respectate trupe ale scenei rock românești, bifând performanțe rare pentru acea perioadă. Au deschis concertele unor artiști internaționali de calibru, precum Jethro Tull, Scorpions, Iron Maiden, Joe Cocker și Rod Stewart, iar în 1997 au devenit prima trupă românească difuzată la MTV Europe și MCM – o realizare majoră într-o epocă în care România abia ieșise din izolare. Un an mai devreme, în 1996, au oferit un show memorabil la festivalul „Cerbul de Aur”, concert promovat inclusiv de MTV, ceea ce le-a consolidat statutul de pionieri ai unui nou val cultural. În paralel, au colaborat cu Pro TV pentru realizarea unor videoclipuri inovatoare, cum este cel al piesei „Maricica”, o satiră muzicală acidă care reflecta absurdul tranziției către NATO și haosul post-revoluționar.
În 2001, tensiuni interne au dus la o ruptură. Trupa s-a despărțit temporar, fiecare membru explorând proiecte paralele.
În 2005, Timpuri Noi s-a reunit și a lansat albumul Back in Business. Deși sound-ul a evoluat, esența ironică și critică socială a rămas intactă.
Cu albumul Moldova Mon Amour (2020), Timpuri Noi a confirmat că încă are ceva de spus.
Într-o țară în care gusturile muzicale se schimbă la fel de repede ca guvernele, Timpuri Noi a rămas un punct fix. Au fost vocea unei generații, dar și busola muzicală pentru cele ce-au urmat.
