„Eu te-am făcut, eu te omorVremea e de Mărțișor”
Așa a început discuția de azi-dimineață cu jurnalistul Andrei Rusu și Dana Mitea, de la Urban Bike Revolution. Tema de azi? Mobilitatea și părinții taximetriști.
Minim 10.000 de mașini transportă zilnic elevi spre școală și activități extracurriculare. La nivelul ciclului primar, 70% din elevi sunt transportați zilnic cu mașina, în timp ce, la nivelul ciclului gimnazial, aproximativ 42% ajung în acest fel la școală. Cea mai alarmantă descoperire este în rândul elevilor de liceu, unde 37% sunt fie duși de părinți cu mașina, fie conduc chiar ei.
Studiul lor se axează pe zona Ardealului și are ca termen de comparație felul în care copiii din orașele germane și Viena ajung la școală. Cercetarea lor a început în 2022, după ce au observat cât de mult crește volumul traficului în lunile de școală și având ca reper obiceiurile germane și austriece de transport. Prima ușă închisă a fost din partea autorităților locale, de la care nu au putut primi un set de date. Așa că, primele cifre le-au cerut chiar de la elevi. Cei doi au implicat 80 de clase într-un joc, în care, pentru zece zile, cei mici au scris un jurnal de transport. Un mare ajutor a venit și din partea profesorilor, foarte interesați de subiectul cercetării.
Printre soluțiile de fluidizare a traficului în timpul școlii s-a numărat un model vienez: strada școlară. E vorba despre o zonă pietonală, de 200 de metri, pe care elevii ar parcurge-o pe jos spre școală. Nu s-a putut testa această teorie. Totodată, majoritatea părinților nu îi lasă pe copii să meargă pe bicicletă până la instituția lor de învățământ. Adevărul e că, în România, nu există infrastructură pentru piste de biciclete eficiente.
„Grija părintească nu e neapărat o psihoză, e întemeiată și pe realitate.” – Răzvan Exarhu
„Administrațiile publice nu simt nevoia pistelor pentru biciclete, tocmai pentru că nu au date.” – Dana Mitea.
Andrei Rusu a publicat un articol în care discută pe larg problema și oferă câteva soluții din Europa de Vest.
