Gloryoșii l-au avut invitat la matinalul din această dimineață pe expertul în teledetecție prof. univ., dr. ing. Alexandru Badea, care ne-a mai dat câteva motive de mândrie, după Ziua Națională a României. După spusele profesorului, România e apreciată, în plan european, pentru contribuțiile în domeniul spațial, mai exact, pentru segmentul de teledetecție.
Teledetecția înseamnă achiziția de imagini de la distanță pentru cartografierea și prezentarea Pământului, cu ajutorul aeronavelor, al dronelor și al sateliților.
„Ce a făcut România până acum?”, a întrebat Răzvan.
„Pornim de la lucruri foarte vechi. Pe teritoriul României au trăit și activat mai mulți savanți”, a spus invitatul. Nicolae Oprescu, „Nea Nae îl alintau studenții lui”, spune Alexandru Badea, a fost precursorul acestei științe la noi în țară. Părintele teledetecției românești a aderat, în 1972, la primul program civil de teledetecție, odată cu lansarea primului satelit de către NASA. Acesta a avut mai multe teme de cercetare în parteneriat cu americanii. Profesorul Badea a fost discipolul lui Nicolae Oprescu și a luat și el parte la proiecte în colaborare cu NASA prin anii `80.
Teledetecția are mai multe aplicații, iar, în România, cea mai cunoscută dintre acestea e agricultura. Alexandru Badea a coordonat un colectiv, înființat în 1992, numit Centrul Român pentru Utilizarea Teledetecției în Agricultură, o structură sugerată de Comisia Europeană. Misiunea grupului e de a strânge date statistice despre agricultură pe baza imaginilor satelitare, cu scopul de a crea o bază de date pentru a identifica fermele și parcelele.
„Se văd și oameni?”, a întrebat Răzvan. Invitatul a punctat că se văd, datorită dezvoltărilor tehnice. Se pot prelua imagini cu rezoluție de 30 de centimetri.
Profesorul a mai amintit un eveniment notabil, zborul singurului astronaut român Dorin Dumitru Prunariu din 1981. Realizarea se datorează programului „Interkosmos”, un program de explorare spațială a Uniunii Sovietice, pentru a permite membrilor forțelor armate ale statelor membre ale Pactului de la Varșovia să participe în misiuni de explorare spațială. Fiecare stat din Europa de Est contribuia la realizarea unor serii de proiecte, la care au participat și oameni de știință români.
Răzvan a pus întrebarea de pe buzele tuturor, „Cât costă un satelit?”. Prof. Alexandru Badea a spus că în jur de un milion de euro, dacă ne referim la un nanosatelit. A mai explicat că mai mult costă condițiile de asamblare. „Sateliții se construiesc în așa-zisele camere albe”, adică încăperi sterile, în care diferitele sisteme mai pretențioase nu sunt contaminate la asamblare.
„Deci, decât să vă luați două mașini, mai bine vă luați un satelit. Altfel dă să te lauzi cu un satelit” – Răzvan Exarhu
