Formația Plant a lansat albumul de debut „Electrocasnic”

Concertul de lansare a albumului de debut „Electrocasnic”, al trupei Plant, a avut loc săptămâna trecută. Am luat legătura cu artiștii, după concert, pentru a afla mai multe despre primul lor material discografic și despre identitatea formației. Am pus câteva întrebări și trupei din deschidere, Getchoo, un proiect nou, surprinzător de matur din punct de vedere muzical

Aveam așteptări mari de la formația Plant. Ascult de mult piesele lor și i-am văzut pentru prima oară live la concertul de Halloween al formației D.E.N.I.S., unde am fost foarte impresionată. Plant promovează un stil muzical foarte libertin, jucăuș, cântat cu tupeu și siguranță. Muzica lor te prinde, îți dă de gândit și te antrenează, fără să te obosească.

Săptămâna trecută, băieții au lansat primul album, „Electrocasnic”, o declarație crudă și autentică despre identitatea trupei. Am ascultat albumul în continuu de când a ieșit, fără să mă plictisesc. Conține câte ceva pentru fiecare stare, fie că vorbim de piesele născute din distracție și joacă, precum hitul „Dan Negru”, până la temele mai serioase, lucrate cu o doză sănătoasă de entuziasm, cum ar fi „Tot ce am” sau „Nimic”. În deschidere, a cântat o trupă proaspăt introdusă pe scena locală, Getchoo, un grup de indie rock, care creează deja mult entuziasm în jurul său.


Îmi iau responsabilitatea să spun că, deși cântecul „Dan Negru” s-a bucurat de cel mai mult succes, nu cred că piesa definește neapărat esența proiectului muzical, ci mai degrabă, firea mai copilăroasă a acestuia. E o melodie foarte distractivă, care a ajuns pe drept un hit, dintr-o glumă între prieteni și autoironie la greu. Cred, însă, că, dacă vrem să cunoaștem Plant cu adevărat, trebuie să intrăm în universul muzical al trupei, privind printr-o lupă mai groasă. „G.B.”, „Mai mult”, „Tot ce am”, „Autopilot” sunt cântece care dau pe afară de sinceritate. Sintagmele simple, muzica sugestivă și cu aer optimist și ușor experimental, motivele cu care toți membrii generației noastre sunt familiarizați, toate aceste elemente alcătuiesc o voce unică și atractivă. Sunt adeptă a exprimărilor simple. Pot aprecia metafore. Însă, atunci când, într-un limbaj concret se exprimă o sumedenie de idei deodată, mi se pare special. A fost fascinant să urmăresc o sală plină care cânta la unison cu trupa, fiecare dintre participanți având altă expresie pe față, atribuind un alt înțeles propriu aceluiași vers, dar dansând în același fel. Cu siguranță, Plant are un farmec aparte, care dă dependență.


Am vorbit cu membrii trupei, Sergiu „Cactus” Frățilă la voce/chitară, Dan „Plop” Gugiu la bas și Teodor „Bonsai” Șindrilaru la tobe, după concert, pentru a afla mai multe despre identitatea formației, despre ce îi face un grup atât de bine-închegat și despre „Electrocasnic”. 

„Întotdeauna am preferat exprimările simple”

Felicitări pentru lansare! Ați făcut un show demențial. Ce a însemnat pentru voi? Cât de multă muncă se află în spatele albumului? 

Sergiu: Mulțumim mult! A fost un eveniment foarte așteptat pentru noi, pentru care ne-am pregatit de mult timp. Piesele sunt scrise pe parcursul a 2-3 ani încă de la formarea trupei, însă de înregistrarea albumului ne-am apucat în urmă cu un an jumate. 

Îmi place să cred că exprimările simple sunt cele mai elegante. De asta m-a atras mult piesa „Tot Ce Am”. Povestiți-mi câte ceva despre ea. De unde a pornit ideea? 

Sergiu: Instrumentalul a ieșit dintr-o sesiune de improvizație, de la primele repetiții din 2019, în formula inițială, cu Andrei Petre la bas. Am mai lucrat ulterior structura în garsoniera sa de atunci. Versurile le-am definitivat undeva în pandemie și simt că a marcat bine momentul. Insignifianța și distanța sunt teme proeminente din acea perioadă stranie. Cât despre exprimările simple, eu întotdeauna le-am preferat și am simțit că reprezintă cea mai sănătoasă cale de comunicare, fiind cât se poate de directă. „Tot ce am” este una dintre primele piese ale trupei și încă ne surprinde cât de bine a ieșit, având în vedere lipsa noastră de experiență cu muzica de pe atunci.


Primul hit al trupei Plant

Am citit povestea piesei „Dan Negru”. V-ați fi așteptat ca, dintr-o joacă, să ajungă atât de mare? Ce a schimbat pentru voi succesul piesei acesteia? 

Sergiu: Recent ne-am adus aminte de un moment în care Maximilian Liford (producătorul videoclipului pentru piesa Dan Negru) ne-a spus că se așteaptă să facă ușor rost de contactul lui, industria TV/divertisment fiind mică și plină de legături. Noi, inițial, nu am luat așa în serios ideea și am fost surprinși de receptivitatea lui Dan. Ne-a trimis mai multe cadre pentru a fi integrate în videoclipul final. În prima variantă vorbea la o telecomandă de televizor ca la un mobil, îmbrăcat în sacoul de revelion, în timp ce pe televizorul lui rula clipul live din expirat al piesei „Dan Negru”.  

Dan: Mi se pare că am fost luați puțin mai mult în serios și vizor de restul lumii după ce am lansat piesa. Eu cred că e o bună portiță de intrare în universul muzical Plant.


Cum s-a simțit să vedeți atâția puști care știau cap-coada toate versurile? 

Sergiu: M-a surprins și mai mult cum publicul cânta riff-ul de chitară de la „Dan Negru” o dată cu noi, live. Am piele de găină. Faptul că sunt „puști” ne confirmă că suntem pe un drum bun și se simte foarte bine să fim relevanți pentru cei mai tineri.

„Se poate”

Care e cel mai important lucru pentru voi ca formație? Ce vă doriți să înțeleagă publicul despre voi, atunci când vă vede pe scenă? 

Sergiu: Mulți apropiați ne-au zis că la noi în trupă se simte și prietenia pe lângă orice aspect muzical. Nu știu dacă e cel mai important lucru, dar fără atmosfera de tovărășie pe care o simțim și emanăm nu cred că ar mai fi percepută trupa Plant la fel.

Teo: Că se poate, se poate sa iți faci o trupă și să te exprimi prin muzică, asta chiar dacă te-ai născut în orașul greșit, chiar dacă te-ai apucat târziu de instrument sau dacă muzica pe care vrei sa o faci aparține unui gen mai obscur.

Ce apreciați cel mai mult unul la celălalt ca artiști? 

Sergiu: Eu apreciez faptul că Dan vine cu idei abstracte și Teo cu idei pământene, concrete și îmi place că îmi revine rolul să încerc să le împac.

Dan: Sergiu are undeva o oază de inspirație, de unde a scos printre cele mai bune idei când vine vorba de piese. De asemenea, se pricepe să scrie versuri în română, care chiar să sune bine, lucru pe care eu, cel puțin, nu l-am întâlnit foarte des în scena noastră și, nu în ultimul rând, la graphic design și desenat, unde ne scutește de contactat alți artiști pentru ajutor. La Teo apreciez abordarea lui serioasă, perseverența și disciplina și că, de cele mai multe ori, se ocupă de jumătatea mai plictisitoare a vieții unui artist, adică rețele sociale, trimiterea e-mail-urilor, chestii de genul.

Teo: Teoria mea este că Dan e făcut într-un laborator undeva pentru a fi basistul perfect pentru trupa Plant. Într-o notă mai serioasă, apreciez mult influențele muzicale pe care le aduce trupei. La Sergiu sau cum își zicea pe vremuri „artrist” este curajul cu care creează fie versurile în romană, fie design-urile, care sunt acum sinonime cu trupa, sau pasajele experimentale de chitară pe care le puteți auzi pe „Electrocasnic”.


Cu toții, din generația noastră, rezonăm cu elementele de cultura pop pe care le amintiți în piese. Ce vă face să vă simțiți nostalgici? De ce vă e cel mai dor și ce vreți să readuceți la viață prin muzica voastră?

Sergiu: Televizorul și, apoi, internetul au fost elemente cheie în timp ce generația noastră se forma. Sunt aspecte arhiprezente din viețile noastre și, în ciuda diferențelor dintre noi, ne unește experiența comună de a fi expuși la aceleași forme de media, reprezentate de aceiași idoli. Nu mă simt neapărat nostalgic, însă cele mai puternice forme de inspirație rămân obiectele și trăirile din apropierea noastră. Suntem într-o eră a trăirilor digitale și electrocasnice și ar fi nesincer sau irelevant pentru mine să scriu despre altceva.

Discuție cu trupa Getchoo

Am vorbit și cu formația din deschidere, Getchoo. Pe majoritatea membrilor îi știam deja din proiecte precum Private Venganza sau Taxawal. Noul proiect a pornit de la Victor Gavrilă, care, inițial a lansat singur albumul „Songs From The Living Room”, sub denumirea Getchoo. A adus proiectul pe scenă și l-a învelit într-un fin nou ambalaj alături de Daniel Niang, Bri și David Botonogu. 

În ciuda prospețimii pe scenă, proiectul e foarte matur din punct de vedere muzical. Ascultam ce muzică poate să compună Victor, un tip mai timid, de altfel, și mă întrebam cu cine exact avem de a face. Compozițiile sunt îndrăznețe și de impact. A fost foarte satisfăcător să ascult partea lor de concert. Mi s-a părut că proiectul Getchoo scoate în evidență ce e mai bun din fiecare artist. Abia aștept să văd unde vor ajunge împreună. 


Iată cum a decurs interviul.

Știu că, inițial, Getchoo era proiectul solo al lui Victor, după care, pentru a-l aduce pe scenă, a luat o mână bună de artiști. Aș vrea să știu întâi, de la Victor, cum arătau începuturile, despre cum ai creat „Songs From The Living Room” singur. Ce ai simțit că vrei să comunici prin muzică?

Victor: Ideea de EP solo mi-a venit la finalul anului 2022, ca să simt că nu stau pe loc în cariera muzicală pe care mi-o doream. Nu aveam așteptări mari, doar voiam să le arăt prietenilor că pot să fac muzică. Inspirația pentru concept a venit de la albumul de debut Foo Fighters, care, la fel, a fost un efort solo din partea lui Dave Grohl. Piesele au venit de la sine, mă așezam în fața calculatorului unde înregistram și porneam de la prima idee care îmi apărea în cap. Versurile erau ori idei vechi scrise în aplicația „Notes”, ori ce îmi venea pe moment, în flux de gânduri. Ce aveam de comunicat erau niște momente din viața mea, din perioada în care aveam 16-18 ani. Era un mod indirect de a vorbi cu persoanele despre care sunt scrise piesele și de a le spune ce m-au făcut să simt.

Forma muzicii Getchoo s-a schimbat puțin de când s-au alăturat Dani, David și Bri. Cum ați contribuit la sunetul pe care l-am auzit pe scena din Expirat? 

Daniel: Ce mi-a plăcut mult a fost faptul că Victor are o voce foarte frumoasă, un stil melodios și că fiecare compoziție reușește sa trezească o stare. Totuși, de când am ascultat „Songs From The Living Room” am observat că ritmurile nu variau foarte mult, iar eu simțeam lipsa unei secțiuni ritmice, care să accentueze sentimentele. Eu contribui la armonie, efecte sonore și uneori linii melodice, dar scopul meu principal e să aduc ritmuri care sa fie îmbinate foarte bine cu tobele.

David: Mi-a plăcut „Songs From The Living Room” de când l-am ascultat prima dată pe Spotify. Am știut că sunt piese care merită cântate live. Am admirat dintotdeauna ideea de proiect solo, o singură persoană care își pune în totalitate viziunea proprie într-un album și mi-am dat seama că proiectul merită cântat live. Cu toate că vin cu sugestii, încerc să îl las pe Victor să fie creierul din spatele părților de tobe. Mi se pare că e un mod autentic de a-i păstra viziunea când vine cu o idee nouă de piesă.

Bri: În ziua în care eu cu Daniel ne-am întâlnit cu Victor pentru prima oară, am ascultat o parte bună din „Songs from the Living Room”. Din prima, mi-am dat seama că are un stil de indie pe care îl apreciez foarte mult. De multe ori l-am comparat cu proiectul solo a lui Will Toledo (Car Seat Headrest), artist pe care îl admir din tot sufletul. Genul ăsta de „bedroom indie” e ceva ce ascult de obicei și m-a entuziasmat foarte tare ocazia de a fi parte din proiect. Părțile mele de chitară sunt, în mare, un amalgam al stilului meu si al lui Victor, dar mai vin câteodată cu un riff, o linie melodică sau armonii. Încerc să mă ocup, mai degrabă de partea zgomotoasă, mai haotică a sunetului.


„Be realistic, but optimistic”

Cum s-a simțit să fiți urmăriți și apreciați de o sală aproape plină de oameni?

Bri: Bucuria calității sunetului și a șansei de a cânta într-un club mare mi-au acoperit emoțiile. Încă îmi revin de la faptul că au fost atât de mulți oameni. E un sentiment deosebit, pe care cu greu îl pot descrie să vezi atâtea persoane care sunt atente la ce cânți.

David: Am fost puțin emoționat înaintea concertului, din cauza faptului că știam că e un eveniment important, poate chiar cel mai important concert Getchoo de până acum. A fost o experiență memorabilă pentru mine.

Daniel: Era ceva complet nou pentru mine să mă uit de pe o scena înaltă și să văd 200 de capete într-o cameră semi întunecată. Categoric a fost o realizare să cânt în Expirat, dar nu m-aș fi așteptat să se întâmple așa curând.

Victor: Am fost plăcut surprins să descopăr că nu sunt paralizat de emoție înainte de concerte. Condițiile din Expirat, mai ales sunetul, ne-au bucurat mult. Legat de a fi urmărit de multe persoane, după primul acord eu deja mă simt confortabil. Mă concentrez pe prietenii din mulțime și se simte de parcă oamenii au venit să ne vadă cum repetăm.

Rămâneți la curent cu activitatea trupei Plant pe Facebook și Instagram! Vă încurajez să urmăriți și pagina de Instagram a celor de la Getchoo. 

Foto: Arhivă personală