Rock Evergreen

Doru Trăscău (The Mono Jacks) faţă în faţă cu „chestionarul proustian”

Un inside în lumea muzicală a lui Doru Trăscău, solistul The Mono Jacks

Care este primul album pe care îţi aminteşti că l-ai ascultat?

Vanilla Ice, To The Extreme 


Care este primul concert rock pe care îţi aminteşti să-l fi văzut?

Primul concert live a fost o gală Hollywood Rock, undeva la Arenele Romane. Un soi de „compilaţie” cu toţi greii rock-ului românesc, unde singura trupă tânără era Viţa de Vie. Primul care să însemne ceva a fost concertul Notwist, văzut la Roma în anul 2001.


Care este albumul/muzicianul/formaţia (de la noi sau din străinătate) care te-a determinatsă te apuci de cântat?

KURT COBAIN, fără dar şi poate. Pe lângă că îmi plăceau Nevermind (fără să-mi placă „Smell Like Teen Spirits”) şi In Utero, Cobain m-a cucerit complet în momentul în care am văzut MTV Unplugged in New York. Este, la finalul piesei „Where Did You Sleep Last Night?”, o privire a lui Kurt care are ceva, o disperare anume. După aia, totul a fost diferit.


Care este formaţia românească care te-a impresionat/influenţat cel mai mult?

Nu am influenţe muzicale româneşti. Şi nu fac pe deşteptul. Nu am pentru că nu avem o istorie muzicală reală.


Care este perioada din istoria muzicii poprock de care te simţi cel mai ataşat? De ce?

Este mereu perioada actuală. Pentru că eu acum trăiesc şi acum mă simt cel mai bine. Şi aşa va fi mereu. Nu am nostalgii trecute şi chiar dacă am albume de referinţă din perioade diferite, am un playlist destul de actual şi cu vitalitate.


Care este genul muzical, în contextul rock, cu care ai cele mai multe afinităţi? De ce?

Genul muzical care-mi place este genul care are melodie şi, cred, acela care nu mă lasă să intuiesc ce urmează.


Care este albumul pe care îl consideri cel mai mare din toată istoria muzicii pop-rock?

Nu aş alege unul. Sunt zeci de discuri care mi-au plăcut şi m-au inspirat.


Care este cea mai mare formaţie pop-rock care a existat sau încă mai există?

Nu am un asemenea top. 


Care este cel mai mare chitarist din istoria muzicii pop-rock?

Nu am avut un crush pentru chitarişti. Virtuozii chiar mă lasă rece, pentru că fac din chitară un sport extrem. Sunt însă tonuri de chitară care rămân de referinţă. The Edge, de pildă, sau Jack White sunt doi chitarişti cu o semnătură sonoră aparte.


Care este cea mai bună voce (masculină sau feminină) din istoria muzicii pop-rock?

Îmi plac mulţi solişti. M-au inspirat Kurt Cobain, Brian Molko, David Caggiari (Apartment), Diego Garcia (Elefant), Paul Banks sau Matt Berninger.


Care este albumul pop-rock la care ţi-ai fi dorit să participi ca muzician?

Niciunul. Le-aş fi stricat, probabil, pe toate.


Care este grupul rock din care ţi-ai fi dorit să faci parte (altul decît The Mono Jacks)?

Nu există o asemenea dorinţă. Sunt foarte fericit cu ce fac, cu ce am şi cu ce mi se întâmplă cu The Mono Jacks.


Care este filmul cu tematică rock, de ficţiune sau rockumentary, care te-a impresionat celmai mult?

Un DVD cu Muse (cred că după Origin of Symetry). Ştiu că, după ce am văzut DVD-ul ăla, tot ce îmi doream era să mă duc în studio şi să cânt.


Care este formaţia/muzicianul (de la noi sau din străinătate) din prezent cu care ţi-ai dorisă colaborezi/să participi la un proiect?

Michael Stipe (R.E.M.).


Un interviu de Dan „Belfast” Anghel (Sunete)