„Muzica înseamnă cam 50% din film” La a 10-a aniversare „Iron Sky. Invazia”, am vorbit cu regizorul finlandez Timo Vuorensola despre filmul în care naziștii de pe Lună vor să cucerească Pământul

Filmul „Iron Sky” împreună cu partea a doua, „Iron Sky: The Coming Race”, lansată în 2019, i-au adus regizorului finlandez Timo Vuorensola recunoaștere internațională. Este una dintre primele producții cinematografice finanțate prin crowdfunding, în urma unei campanii neconvenţionale de marketing & PR extrem de inspirate.

Share

Anul acesta, filmul împlinește zece ani de la lansarea sa în cinematografe iar evenimentul a fost sărbătorit în cadrul Dracula Film Festival, ajuns și el la ediția aniversară cu același număr, printr-o proiecție specială în prezența regizorului. stat câteva minute de vorbă cu el într-un interviu exclusiv pentru rockfm.ro.


Filmul regizat de tine, „Iron Sky. Invazia”(2012), aniversează anul ăsta 10 ani de la lansare. Ai început producția pentru el în 2006. Sunt curios ce simți și ce gândești acum când îl vezi pe marele ecran după atâta timp.  

Chiar mă gândeam la asta. A trecut mult timp și devine tot mai greu să îmi amintesc ce aveam în minte cand le-am facut. Am părți din film unde nu reușesc să-mi aduc aminte ce m-a inspirat să le fac așa. Aproape se simte ca și cum te uiți la niște desene mai vechi pe care le-ai făcut în trecut și pare că le-a făcut altcineva. Evident, ele sunt făcute de mine, însă de o versiune diferită a mea față de cum sunt acum. Filmele sunt  produse ale momentului. Ele nu ar mai fi deloc la fel dacă ar fi produse într-o altă perioadă. Au o strânsă conexiune cu felul în care ești tu ca om în acel moment, cu tehnologia disponibilă, cu contextele sociale din jur și cu relevanța din prezent.


Ce ai schimba la film dacă l-ai face din nou acum?

E o întrebare bună, chiar îmi puneam problema asta. Mă gândeam că aș regiza niște scene total altfel. Le-aș schimba dinamica, în primul rând. Asta și pentru că acum am mult mai multă experiență în regie și în lucrul cu limbi străine. Așa că, da, filmul ar arăta diferit în niște privințe. Însă în final, povestea ar fi aceeași. Ce aș face diferit ar fi probabil să umblu la anumite glume și ironii pe care le conține filmul, precum cele despre de culoarea pielii. În privința acelui personaj, cred cu tărie că am gestionat lucrurile cinstit și cu respect, însă e adevărat că am primit niște critici la vremea respectivă despre acea parte a filmului. Poate că acum aș fi chiar și mai atent la cum pun problema. Apoi, aș mai adăuga niște lucruri în plus la detaliile politice ale script-ului. 


Pe o scară de la 1 la 10, cât de inspirat erai de Pink Floyd când ai trimis naziști pe „The Dark Side of The Moon”?

E o întrebare bună. Nu cred că eram chiar atât de acaparat de albumul respectiv, exceptând faptul că de acolo vine numele. Evident, acel nume este puternic asociat cu albumul respectiv. Însă nu cred că am împrumutat și alte aspecte din album, cel puțin nu deliberat. 


Ce înseamnă muzica pentru tine ca o componentă a unui film?

E extrem de importantă. Când am lucrat la filme unde muzica nu e prea tare în controlul meu, sau nu ocupă o poziție-cheie în construcția producției, m-am simțit de parcă nu aveam două degete de la mână. Muzica e un mijloc foarte util, care contribuie la modul în care spui povestea respectivă. Și nu doar ca să pună în valoare regia mea. E vorba despre genul muzical, de cum e compusă, de cum e introdusă și dozată pe parcursul filmului. Pentru mine, muzica înseamnă cam 50% din film. 


Ți se întâmplă vreodată să asculți ceva și să ai o revelație regizorală despre cum ai vrea să rezolvi anumite scene?

Categoric! Mă regăsesc de multe ori orientat către un anumit tip de muzică încă de la primele etape ale unui proiect. Și chiar dacă muzica respectivă nu sfârșește în soundtrack, ea rămâne parte din parcursul meu creativ și stă cu mine în tot procesul. Îmi rămâne ca o amintire despre ce m-a inspirat în construcția acelui film. Așa că muzica e printre primii mei pași într-o producție. Primul este, evident, scenariul. Apoi, după ce știu povestea, îmi pun problema "Okay, cum va suna muzica?". Și încep să fac o selecție de artiști, albume care rezonează cu ceea ce gândesc și simt că trebuie să facă parte din acel univers al filmului. Și uite așa, pas cu pas, povestea și muzica încep să se completeze reciproc până când prind forma a ceea ce vezi în final pe ecran, ca produs finit. 


Ai face vreodată un film complet fără muzică?

Probabil că nu. M-aș simți foarte inconfortabil regizând scene care nu conțin deloc muzică. Știu că există regizori care pot face scene remarcabile, lungi chiar, filme mari fară să folosească aproape deloc muzică. Dar nu cred că aș fi în stare să fac așa ceva. Așa că nu, nu mă tentează gândul unui film fără muzică. 

Share