A doua seară de festival Dichis 'n' Blues a fost deschisă de Berti Barbera și Nicu Patoi. Doi oameni au reușit să umple scena, iar proiectul Blue Drops a funcționat așa cum a fost gândit: ca o picătură de cerneală pe care o lași să cadă într-un pahar cu apă. Infiltrațiile albastre creează o pânză care îi schimbă aspectul. Așa a explicat Berti Barbera efectul blues-ului pe care l-a cântat, ca de obicei, cu dezinvoltură și drag.
În aerul de Tulcea s-a infiltrat o cântare tonică, senină și calmă, iar intervențiile muzicuței lui Berti Barbera au fost delicioase. Chitara lui Nicu Patoi a completat impecabil show-ul, iar pe final melancolia blues-ului s-a lăsat convinsă să zâmbească datorită yoddleing-ului pe care Berti l-a integrat cu umor în cântare. Publicul a primit cu entuziasm acest duo „cât o orchestră” și îi rămânem în continuare datori lui Berti Barbera pentru că aduce blues-ul clasic atât de aproape de români și că muzica sa rămâne neatinsă de viteza obositoare cu care învârtim noi, azi, Universul.
Pe scena festivalului de la Tulcea a urmat Mike Zito, unul dintre cei mai prețuiți de public și critici artiști din lumea blues-ului contemporan. A câștigat de 5 ori Blues Music Awards, inclusiv în 2022. „Dacă nu crezi ce cânți, n-o să fii niciodată un cântăreț bun”, spune Mike Zito, care a oferit un magnific recital de blues antidepresiv. Deși născut din tristețe și melancolie, bluesul lui Zito vindecă și redă optimismul într-o manieră lejeră, deloc forțată.
Am ascultat un blues cu accent texan, autentic, ritmat și „outspoken”, iar vocea lui Mike Zito are un timbru excelent, care mi-a amintit de răgușeala subtilă a lui Michael Kiwanuka și de magnitudinea vocii lui Bruce Springsteen.
Mike Zito l-a invitat pe scenă pe prietenul său, Alfred Castiglia, care a urcat cu chitara sa, deși era în afara orelor de program. Presupun că e imposibil să stai în culise când pe scenă se cântă blues, iar tu ai bluesul în vene. Așa că, deși nu era inclusă în contract, cântarea „de drag” a lui Castiglia a ridicat publicul în picioare.
Castiglia și Zito au dialogat cu chitarele, s-au completat și s-au pus reciproc în valoare. Însă momentul cu mega piele de găină a fost, clar, cel în care și-au unit și vocile și au cântat împreună, la același microfon, spate în spate, „make blues, not war”. De altfel, Alfred Castiglia a și postat pe contul său de Instagram un mesaj în care spune că festivalul de la Tulcea este, pentru el, „o revelație spirituală care m-a făcut să văd viața cu alți ochi”.
Aplauze la scenă deschisă trimitem și spre voluntarii tineri și foarte tineri, care au ajutat la organizare și au făcut, probabil fără să știe, un exercițiu neforțat de maturizare.
Poate e un pic ciudat să vorbesc, după o asemenea seară, despre mâncare. Poate ar trebui să mă abțin și să rămân la muzică. Dar dacă nu m-aș abține, aș scrie despre paella cu fructe de mare și despre sturionul în sos de roșii, ardei și usturoi cu care ne-a răsfățat Chef Gabriel Sighinaș și care au confirmat încă o dată că gastronomia rămâne una dintre cele mai gustate arte ale lumii.
__________
Festivalul Internațional Dichis’n’Blues a ajuns la cea de-a șasea ediție, desfășurându-se între 1 și 3 septembrie la Tulcea. Pe 3 septembrie vor urca pe scenă Teodora Enache – Brody, Curtis Salgado.
Pe parcursul celor 3 zile de festival, participanții vor avea ocazia să asiste la numeroase momente artistice, dar și să ia parte la dezbateri, sesiuni de cooking și degustări de băuturi fine, toate acestea creând spațiul inedit pentru a te deconecta și a păși în cadrul unui festival de poveste, desfășurat atât pe timpul zilei, cât și după lăsarea serii.
Text de Ruxandrei Rusan.
