Nu si-a dorit sa ajunga solist vocal, dar, atunci cand urca pe scena si canta, uita de toate problemele si simte ca se afla "dincolo de nori", spune Dan Bittman, invitat special la Rock FM in cadrul campaniei "Rock FM da un chopper unui mare rocker".
Ai fost rebel în adolescență?
Ca toți adolescenții, nu suportam nimic în jur: de la părinți la prieteni. Eram tare ciufuțel. În primul rând, eram revoltat din cauza a ceea ce vedeam în jur. Pentru că era atmosfera cu cravate de pionier, cu uteciști și comuniști destoinici și mă enerva foarte tare treaba respectiva, mai ales că nu puteai să te exprimi, nu puteai să vorbești. Toți îmi spuneau: "Ai grijă ce faci, ai grijă ce vorbești!", deci era nasol.
Ce visai atunci?
Am avut mai multe vise. La un moment dat, visam să plec din România. Ca toți cei care visau să fugă pe fâșie sau s-o ia înot. Am auzit că unii se antrenau zilnic ca să înoate cât mai mult și în ape cât mai reci. Și eu speram la un moment dat. La 18 ani, în 1980, am terminat liceul și maică-mea s-a dat peste cap, mi-a făcut rost de un pașaport, ceea ce era de necrezut pentru vremea respectivă și m-a trimis la niște prieteni în Austria și după aceea m-am dus eu la o prietenă de-a mea în Germania. Și când am ajuns acolo, bineînțeles că ea era cu altul și mi-a căzut fața.
Dar cum te-ai îndrăgostit tu de femeia aceea din Germania?
De ea m-am îndrăgostit când eram în clasa a șaptea. M-am dus în Germania și toată lumea credea că o să rămân. Am stat trei luni pe acolo, pentru că o lună de zile era legal și mai puteai să-ți prelungești două luni.
Înainte de visul cu să o șterg din țară a fost visul cu arhitectura. Am zis să dau la Arhitectură. Am am dat de două ori la arhitectură, am văzut că e nasol, am fugit repede la construcții, unde știam că, cât de cât se intră ușor, dar facultatea e grea și am intrat - culmea! - cu matematică și cu fizică, ceea ce m-a mirat și pe mine. Cred că de frică.
Mă așteptam să începi cu asta: "Am vrut să ajung un mare solist vocal..."
Niciodată nu mi-am dorit să ajung solit vocal. Fiți atenți, copii, vă spun de pe acum: grijă mare ce vă doriți și unde ajungeți. Ai mei au vrut să mă învețe cu muzica, pentru că la noi în familie era o tradiție. Tată meu și fratele lui au fost fondatorii orchestrei medicilor. Unchiul meu a fost medic și violonist. Și au încercat să mă învețe și pe mine instrumentul acesta excepțional și complicat numit "scârțâitoare". Am scârțâit vreo doi ani până când m-am săturat. Am aruncat vioara de n-am mai știu de capul meu. A fost o tragedie în familie. Oaia neagră, puneți mâna pe el, dați-l afară, dezmoșteniți-l. Știam că pot să cânt, aveam noțiuni de muzică, nu foarte mult, dar mă descurcam. Prin clasa a douăsprezecea, un coleg de-al meu de pregătire pentru Arhitectură îmi zice: "Băi, fii atent, că am o trupă". "Ce trupă?". "Bliț, așa se numește".
Dar tu aveai rockul în sânge...
Aveam. Se asculta numai rock. La noi la școală era nebunie, Purple, tot ce vrei, Paul Rogers, Pink Floyd, eram înnebuniți toți.
Ce visau cei din generația ta?
În primul rând, visau libertatea. Asta ne durea pe toți. Ne uitam la părinții noștri, îi vedeam cât trăiesc... Apropo, pe mine m-au demolat de două ori. Pe locul casei mele s-a făcut magazinul Unirea. Să te trezești cu buldozerul la poartă la 12 ani, 13 ani, nu e o plăcere. M-am mutat de acolo, la fel: a venit din nou Ceaușescu, ne-a demolat a doua oară. Cam asta era atmosfera. Era totul gri. Apăruseră primele casete vii, apăruseră visele, apropo de casete video - noaptea stăteam și ne uitam la filme și vedeam ce se întâmplă, apropo de lumea civilizată și dimineața, la 5, 6, ieșeam și vedeam realitatea. Toată lumea își dorea altceva, asta era clar.
Sunt oameni care își abandonează visele. De ce crezi că o fac?
Pentru a putea să-ți urmezi un vis trebuie în primul rând să-ți acorzi timp și să fii un om liber în gândire și un om liber în sine, să ai o pasiune, să crezi în lucrul acesta, să mergi mai departe. Unii merg până la un punct, alții mai departe. Pe unii îi încurcă familia: își găsesc o iubită, fac un copil și apoi trebuie să urmeze visul copilului. sunt foarte multe condiții, mai ales în "artistăraie", pentru a-ți îndeplini un vis. Nu-i așa ușor.
Care este pașaportul tău spre libertate? La ce apelezi când vrei să iei o pauză de la rutina zilnică?
Muzica. Numai muzica. În momentul în care intru în "ring", în care urc pe scenă, uit de mine, uit de tot, plec de pe pământ într-un fel. "Dincolo de nori" e inspirată din adevăr. Am senzația că plutesc, îmi uit toate problemele. În momentul în care, pentru ora aceea, intru în scenă și cânt, și mă simt bine și-i fac și pe alții să se simtă bine, asta e fuga mea, e pașaportul meu spre libertate. Așa, mai facem tot felul de ieșiri. Dar atunci când, să zicem, stau pe un lac și pescuiesc, mă gândesc la problemele zilnice. Atunci când cânt, sunt concentrat numai pe muzică și e și o satisfacție uriașă.
Crezi că mai avem motive și putere de a ne revolta astăzi? față de ce ar trebui să fim rebeli?
Din păcate, văd că e un popor de impotenți. Nu se mai revoltă nimeni pentru nimica. Luăm totul de-a gata așa cum ni se dă, mură în gură. O prostie o luăm, o mestecă și zicem: "Da, sigur...". Sau "Lasă, bă, ce merge așa". Pe mine mă înnebunește expresia asta. Nu știu, îmi pare rău de poporul român pentru cum a ajuns. A ajuns o masă flască de oameni, nu mai face nimeni sport mental, ne uităm seara la trei emisiuni politice, unde suntem manipulați de la stânga la dreapta și făcuți varză în toate felurile... N-ai timp să fii tu, n-ai timp să afli cine ești. Nu mai iese nimeni în stradă să zică: "Stop! Eu vreau altceva, cu orice risc! Să vină poliția să mă ia!". Ieșiți, fraților, spuneți-vă păsurile! Fiți mai vehemenți. Mă uit în jurul nostru, la toate țările din jur, oamenii chiar ies și spun: "Uite care-i treaba! Până aici v-am lăsat. Ne-ați furat de dimineața până seara. Furați-ne în continuare, dar dați-ne ceva în schimb, dați-ne viața!". Asta simt eu că lipsește României în momentul de față: un filon de oameni patrioți, care să ducă România pe un drum, nu în cercul acesta în care ne învârtim de 20 de ani.
Dacă n-ai fi cântat, la ce te-ai fi priceput?
La nimic. Nici să bat un cui nu știu.
Dar facultatea nu te-a ajutat la nimic?
Ba m-a ajutat. M-a ajutat în primul rând să respect mediul înconjurător, să respect natura.
Să zicem că te-ai îscrie la concursul de la Rock FM și ai câștiga chopperul. Ce ai face cu el?
Aș vrea să văd dacă pot să-l întorc pe o stradă. Cred că chopperul ăsta poate fi întors doar la sens giratoriu. L-aș ține în casă, m-aș uita la el, pentru că e o frumusețe. E superb și ați avut o idee extraordinară.
Ce piesă rock îți vine în minte când te uiți la chopperul ăsta?
All Right Now.
