Primul meu contact cu duoul Outstrays a fost când băieții, Radu Șoimoșan și Tudor Anițaș, se pregăteau de un concert la București. Cu data notată în calendar și incărcată de curiozitate, am pornit către Underworld să îi ascult, la scurtă vreme.
Acolo, după un concert bun, cu mici probleme tehnice și cu mult caracter, am stat puțin de vorbă să facem cunoștință și să povestim despre planuri și ambiții. Băieții urmau să plece la „Snow Fest” în săptămânile ce au urmat, un festival pentru rockeri pasionați de sporturi de iarnă, undeva în vârf de munte. De pe 23 până pe 30 martie, stațiunea Les Deux Alpes din Vénosc, Franța a răsunat de strigăte de „pârtie!” și de ritmuri de rock. În line-up au fost și băieții de la Outflow, trupa clujeană de rock alternativ.
Proaspăt coborâți de la 3600 de metri altitudine, am contactat formația pentru a afla cum a fost la festival și pentru a afla mai multe despre istoria trupei Outstrays, un proiect aventuros și ambițios.
Ați spus că ați mai cântat și înainte, în alte formule. Cum ați ajuns un duo? Care e povestea Outstrays?
Radu: Am activat împreună între 2012-2018 cu The Wings, în Baia Mare. Aveam 12 ani toți când s-a înființat trupa, cu ajutorul unui profesor de engleză de la școala noastră, Remus Dan, sau „Teach”, cum îi spuneam noi. Primul concert a venit foarte repede, la aproximativ o lună de la formare. Foarte mult timp am cântat exclusiv cover-uri, la fel ca majoritatea trupelor de vârsta aceea. În principiu se poate spune că fiecare își învăța încă propriul instrument în timp ce ne chinuiam să cântăm împreună într-o trupă. Comunitatea de motocicliști a fost extrem de primitoare cu noi și am avut parte de o grămadă de momente extraordinare pe scena lor din „Rock 'N' Road”. În clasa a 11-a am lansat primul nostru material, un EP numit „Ecstasy”. Sunt 6 piese pe acest mini-album, toate compuse fără a încerca să urmărim o anumită direcție de sound, stil etc. Încă putem spune sincer că suntem mândri de ce am putut realiza la doar 17 ani, ni se pare un album original, cu bune și cu rele, în care am încercat să transmitem cât mai bine mentalitatea noastră din acel moment, iar asta contează foarte mult pentru noi.
După ce am terminat liceul, toți am plecat la facultăți prin diferite orașe. A fost un moment de pauză între mine și Tudor din punct de vedere muzical, eu fiind ‚în Cluj, iar el în Timișoara. Tudor a lansat in 2020 un album solo, instrumental, numit„ Story of the Elderwood”. Eu am încercat să formez o trupă la Cluj, cu basistul, celălalt chitarist si vocalistul din The Wings. A mers bine, deși nu am avut concerte, însă după un și jumătate ne-a lovit pandemia. A fost un moment de cotitură pentru foarte mulți artiști și putem spune că nu ne-a ocolit nici pe noi. Obligat fiind să îmi petrec destul de mult din pandemie acasă, în Baia Mare, am reînceput să cânt cu Tudor în studio ca să ne menținem pe linia de plutire și să ne distrăm în timpul liber. Făceam tot felul de experimente în studio cu tonurile de chitară, combinând diferite amplificatoare disponibile.
Ne-am dat seama că un semnal de chitară băgat în 3 amplificatoare diferite suna foarte bine pentru gustul nostru. După un an de astfel de jam-uri, ne-am trezit cu un material instrumental consistent și au început gândurile cu lansarea unui album complet. Știam că nu vrem să lansăm un album fără voce, dar în același timp nu ne doream să mai aducem alte persoane în trupă pentru a nu lungi procesul de compunere și înregistrare. Ne-am gândit să aducem doar un vocalist, dar un trio de tobe, chitară și voce, fără bas, nu era ce ne doream. Așadar, i-am spus simplu lui Tudor „te-am mai auzit cântând în trecut, ai făcut backing vocals cu The Wings, ar fi o idee să te apuci de cântat la modul serios”. În acel moment s-a născut Outstrays. Ne-am inspirat din trupe precum Reignwolf, Japandroids, The White Stripes etc. Am încercat pe cât posibil să ne dăm seama cum să construim piesele astfel încât să nu sune incomplete cu doar două instrumente. Pe „Backfire”, 95% din pasaje sunt cântate pe doar două instrumente, fără track-uri adăugate ulterior. Am lucrat cu un bun prieten și designer grafic, Drimrod, pentru obținerea unei identități vizuale care să ne reprezinte. Logo-ul cu care ne prezentăm peste tot este creat de el și îl purtăm cu mândrie.
„Backfire” e primul vostru album, lansat acum un an. Care ați dorit să fie prima declarație despre identitatea trupei, comunicată prin intermediul materialului? Cum vă raportați la el acum, la un an distanță? Ce încă mai spune despre voi?
Radu: Prin „Backfire”, am încercat să transmitem toate stările prin care am trecut ca artiști și ca oameni pe parcursul pandemiei. Primele două contacte pe care le are ascultătorul cu un album sunt artwork-ul și prima piesă. Așadar, în imagine este Tudor întors cu fața la zid făcând cu mâna semnul internațional pentru pericol/suferință. Albumul te lovește cu intro-ul de la „Falling”, care impune atmosfera generală. Nouă ni se pare o muzică melancolică, împachetată într-un înveliș hard rock/grunge, cu versuri impulsive și cu o producție în totalitate DIY. Un lucru e cert – nu ne-am pus niciodată problema de a suna într-un anumit fel – ce iese, iese. Suntem de părere că, dincolo de producție, orice album ar trebui să surprindă artistul într-un anumit moment al vieții, ca o fotografie. Tot ce poți face este să încerci să pari cât de fotogenic poți.
Înregistrările la tobe și chitară au mers foarte repede. Când a venit momentul să înregistram vocea, Tudor era în mijlocul procesului de a învăța efectiv cum să cânte. Am petrecut săptămâni bune în studio, fiecare dublă fiind mai bun decât precedentul. Ne-am dat seama că am putea continua așa un an de zile și ar fi tot mai bine la fiecare sesiune, dar ne-am decis să acceptăm forma la care am ajuns și să finalizăm procesul. Altfel, riscam să nu ne mai placă instrumentalele și să intrăm într-o buclă fără sfârșit. Am avut și o voce feminină invitată pe două dintre piese, „Slow Wave”, respectiv „Backfire”. Din păcate, ne-a rugat să îi păstrăm identitatea anonimă, de acolo și pseudonimul Giia. Un lucru e sigur – sigur veți mai auzi acea voce superbă și pe piese viitoare.
Am introdus un cover la „Somebody to Love” de la Jefferson Airplane, care ni s-a părut foarte potrivit cu atmosfera creată. De asemenea, încheiem cu o reinterpretare la „Romance Anonimo”, o piesă spaniolă foarte veche de chitară clasică, pe care am auzit-o toată copilăria prin casă, pentru că o tot cânta tatăl meu. Avem și un tribut „ascuns” pentru Jesse Stewart, și anume piesa „Heart Away”. Jesse a fost un artist tânăr, incredibil de talentat, care ne-a inspirat foarte mult, despre care am aflat că a decedat în circumstanțe triste, în timp ce compuneam albumul. În final, în februarie 2023, am lansat albumul „Backfire”.
După mai bine de un an, bineînțeles ,că sunt lucruri pe care le-am schimba sau pe care le-am face diferit în cadrul albumului, însă îl acceptăm ca pe o primă declarație de identitate pentru Outstrays, iar această identitate a rămas neschimbată. În continuare, vom milita pentru muzica originală, care surprinde artiștii exact în felul în care sunt aceștia.
E a doua oară când participați la „Snow Fest”. Cum a fost experiența din vârf de munte anul trecut și ce așteptări aveți pentru anul acesta?
Radu: Concertul de la Smithy’s Tavern din Les Deux Alpes, Franța, în cadrul „Snow Fest”, a fost primul pentru Outstrays. Bună intrare, nu? Pentru mine, Les Deux Alpes este un loc special, o a doua casă. Merg la Snow Fest în fiecare an din 2016, iar din 2022 sunt în echipa de voluntari a festivalului. A fost un lucru extraordinar să avem oportunitatea de a debuta în astfel de împrejurări, în cadrul unei comunități atât de faine. Am cântat în deschidere la Outflow și Om la lună. A fost un show bun, loud, iar reacția publicului ne-a confirmat faptul că facem ceva bine. Ca o paranteză, Anna de la Live Rental ne-a făcut cel mai bun show de lumini pe care l-am avut, a fost incredibil.
Anul acesta am cântat din nou la „Snow Fest”, în același apres-ski/dive bar, împreună cu Dean Klooge și Outflow. Experiența a fost și mai bună decât anul trecut, locul a fost plin, oamenii s-au distrat foarte bine, iar reacțiile tuturor ne-au energizat maxim. În cuvintele lor, a fost cel mai bun show al nostru de până acum, și nouă ni s-a părut la fel. (Luminile au fost cel puțin de două ori mai bune decât anul trecut, iar sunetul superb – mulțumim frumos Anna Barabas “Mazsi” și Vlad Marinescu.)
Anul acesta ce planuri mai aveți? Cum vă vedeți crescând în anii ce urmează?
Urmează pe 13 aprilie un show „acasă”, în Cluj-Napoca, la Țevi. Ne place foarte tare să cântăm în astfel de localuri tip dive-bar. Cunoști cei mai faini oameni și ai parte de o atmosferă super, în care te poți conecta cu oamenii foarte ușor.
Am lansat primul videoclip la „Find Me” în septembrie 2023, iar acum plănuim să filmăm un videoclip la acest concert pentru următorul single – o reinterpretare hard rock / punk la „Cold Beer”, piesa cu care Jesse Stewart a devenit faimos, pe care o cântăm la fiecare concert.
În același timp, se naște material pentru următorul album, 3 piese noi fiind deja în setlist-ul nostru live, și anume „Stargazer”, „Break ‘Em Bones” și „The Moon”, o piesă foarte sensibilă pentru amândoi.
Mai avem o confirmare neoficială pentru festivalul „Codru” din Timișoara din vara ce urmează (neoficială pentru că nu au anunțat încă line-up-ul). În afara de asta, vrem să cântăm în cât mai multe orașe din România și să ajungem, sperăm, în Budapesta.
Urmează cel mai probabil un nou album, însă nu vrem să forțăm procesul creativ. Vrem să se întâmple în mod natural și suntem siguri că momentul oportun pentru acesta va veni în viitorul nu foarte îndepărtat.
Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut, ne susțin și ne vor susține. Acesta e doar începutul. You’re all outstrays!
