Alin face parte din echipa noastră încă de la nașterea Rock FM, însă drumul său în radio pornește în 2001, la Târgoviște. Tot acolo, ceva mai devreme, ce-i drept, fondase și formația de heavy-metal, „Trooper”, în 1995. De atunci, Alin a cântat pe aceleași scene cu legende precum Iron Maiden, Judas Priest, Whitesnake, Scorpions, Manowar, Europe, WASP, The Cult, Rasmus, Prodigy.
Totodată, Alin Dincă este unul dintre artiștii din România care se implică activ în cauze sociale și lucrează cu ONG-uri care luptă împotriva abuzurilor în familie și pentru protecția femeilor.
1. Prima melodie pe care ți-o amintești.
Mama era mare fan Beatles, Elvis, Janis Joplin, așa că am crescut cu muzica lor. Ascultam Beatles direct de pe benzi de magnetofon. „Rock n Roll Music” a reușit să mă prindă încă de la prima audiție. Chiar pot spune că de aici începe povestea mea rock.
2. Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
Unchiul meu era chitarist în Chrom Dioxid. Cânta heavy metal, însă asculta o mulțime de genuri. El mi-a făcut introducerea în muzica ușoară românească. O muzică pe care o iubesc mult și astăzi. Însă prima audiție a piesei „Împreună suntem lumea” m-a dat total peste cap. Multă vreme am încercat să-l imit pe Gabriel Cotabiță. Țineam picioarele ca el, căutam pantaloni largi, puneam în ureche o sârmuliță, eram turbat după piesa asta. Unchiul meu o cânta la chitară, eu cu vocea. O amintire frumoasă.
3. Primul album pe care l-ai cumpărat.
Era complicat să pui mâna pe o casetă serioasă. Erau la modă licențele poloneze. Însă pentru un copil nu erau accesibile. Cu toții aveam casete piratate, înregistrate prost, pe casete pe care mai fusese ceva tras, era greu. Însă din restul de la pâine, din restul de la sifoane, am reușit să cumpăr o licență a casetei cu Iron Maiden - „No Prayer for the Dying”. Aveam posterul în casă de ceva ani. Chiar în fața patului. Un poster pentru care făcusem multe sacrificii. Acum aveam și caseta. O zi glorioasă cu adevărat. Nu-ți mai spun unde m-a dus pasiunea pentru Iron Maiden. Însă mi-a schimbat viața.
4. Primul concert la care ai fost.
În orașul Târgoviște exista formația Chrom Dioxid. Cum spuneam, unchiul meu cânta cu ei. Cred că prima oară am mers la un concert rock în 1990. Normal că era un concert Chrom. Erau foarte cunoscuți în acel moment. Câștigaseră cam tot ce era festival în România, erau în topurile Radio România peste Iris și Holograf, erau iubiți. Pe ei i-am văzut live pentru prima oară.
Din păcate, nu există filmări bune din acea perioadă, nici înregistrări audio nu prea găsești, însă voi lăsa un link cu o filmare făcută de ei mult mai târziu. Povestea lor s-a oprit în 1995, când unchiul meu a murit. Lovitura a fost atât de mare încât nu au putut continua. Au mai existat câteva încercări de resuscitare, însă... în zadar.
5. Melodia care te face să dansezi.
Indiscutabil este „End of the Road”. Jerry Lee și Tom Jones reușesc mereu să mă ridice și din mormânt! Ce să mai spun? Sunt doi dintre muzicienii „școală de muzică” pentru mine. Îi iubesc, îi ascult de când eram mic, iar alături de Elvis și Engelbert marchează cea mai muzicală perioadă a ultimilor 100 de ani.
6. Melodia care te face mereu să plângi.
„Ciobănaș cu 300 de oi” mă poartă mereu în niște vremuri pe care nu le-am prins. Mă gândesc mereu la bunicii mei, la străbunicii mei, la boemia vieților lor, la greutățile pe care le-au întâmpinat, la simplitatea lumii de atunci, la realitatea pe care o prezenta fiecare persoană... Nu stateau ascunși după filtre, după haine, după intervenții chirurgicale, după falsități inutile. Erau ei. Și mereu mă apucă dorul.
7. Melodia care nu îți iese din cap.
Jeff Scott Soto este unul dintre soliștii mei preferați. A cântat și cântă alături de o mulțime de proiecte. Alături de Talisman a reușit să lanseze o piesă care mi-a mâncat zilele și nopțile. Dacă te apuci să o fredonezi ușor, o să o cânt o săptămână ca dementul. Pentru mine este ca un drog. Și uite cum am început să o cant chiar acum. Te urăsc. Vreau să spun o poveste scurtă. Prietenul meu, Ronnie Romero, solist în Rainbow, MSG, IMP etc, a vorbit cu Soto și l-a rugat să-mi facă o surpriză. Așa că în urmă cu câteva săptămâni am primit un filmuleț făcut special pentru mine. Mi-au dat lacrimile!
8. Albumul care ți-a schimbat viața.
Indiscutabil „Seventh Son of a Seventh Son” al celor din Iron Maiden mi-a schimbat viața. Pentru mine rămâne albumul perfect. Nicio secundă nu este de umplutură. Totul este perfect. Așa trebuie să sune stilul ăsta muzical. Nu știu cum să-ți explic, însă efectiv rezonez cu el 100%. Am senzații reale. Îi simt gustul, culoarea, și mi se modifică inclusiv temperatura corpului când ascult discul. A fost dragoste la prima audiție. „Capacul” a fost pus de vizionarea unei casete video cu „Maiden England” - concert din turneul de promovare pentru discul despre care vorbesc. M-a captivat. M-a prins în povestea lor din care nu am mai ieșit niciodată.
9. Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
Van Halen reprezintă fericirea în stare pură! „Dreams” este o piesă care mă face să pornesc ziua cu zâmbetul pe figură. Dacă te-ai gândit să-mi faci cadou un ceas deșteptator cu o melodie, asta este. 16 septembrie este ziua mea de naștere. Mulțumesc! :) Van Halen reușesc mereu sa facă lucrurile mai frumoase.
10. Piesa care te definește.
Nu pot alege altă piesă la categoria asta. Eu fac și muzică. Nicio piesă nu poate să mă definească mai bine decât una scrisă chiar de mine. Așa că voi pune aici Trooper - „Rădăcini de dor”. O piesulică de 20 de minute în care mi-am spus toate durerile.
