Rockfm.ro foloseste cookies. Afla mai multe despre cookies aici.Inchide (x)
Asculta Live!
27 August Inapoi la Stiri

Astazi se implinesc 20 de ani de la aparitia albumului Octave - Secretul Piramidelor.

 

Astazi, In data de 27 august, se implinesc 20 de ani de la aparitia albumului Octave - Secretul Piramidelor. Acesta zi nu putea fi trecuta cu vederea, prin urmare ne-am gandit ca a sosit momentul pentru un articol amplu in care sa vorbim despre marele muzician. Doamnelor si domnilor, Octave!

Prezentare

Octave pe numele său real Octavian Teodorescu (născut 29 Ianuarie, 1963) este un muzician rock, multi-instrumentist (chitări, clape, instrumente programabile) din București, România. Pionier al rock-ului simfonic, susținător al Mișcării Rock Românești, promotor timpuriu al fenomenului Internet Multimedia și implicațiile acestora ca suport mediatic pentru muzică. Muzica lui poate fi identificată ca o sinteză complexă de Electronic Symphonic Rock cu accente Science Fiction.

În playlistul RockFM există de ceva vreme muzica lui. Pe data de 27 August 2012 se împlinesc 20 de ani de când a lansat discul "Secretul Piramidelor". O apariție discografică cu valoare de simbol pentru muzica rock românească. Pentru cei care vor să rememoreze acele vremuri ca o privire aruncată în oglinda timpului sau pentru cei curioși să scormonească într-un trecut pe care nu îl cunosc decât poate din poveștile veteranilor rock iată o prezentare a artistului Octave în contextul epocii.

Este vorba nu numai de un artist care a fost un fel de portavoce a generației '90 sau a proscrisei generații '80 din care el însuși face parte ci și de acei adepții rock care se regăseau în această muzică ca "refugiu" înainte de 89 sau ca "speranță" după. Muzică ce datorită schimbărilor democratice în sfârșit depășise statutul de "ilegalitate". Acea generație care este astăzi ajunsă la vârsta maturității și sperăm și a respnosabilității sociale ar trebui să își facă un bilanț. De unde s-a plecat și unde s-a ajuns. Câte din visele lor au devenit realitate, de câte au uitat prinși de vârtejul existențial și ce Românie lasă ei celor de mâine.

Aparițiile sale discografice sunt în exclusivitate instrumentale cu influențe de la AOR (Adult Oriented Rock) până la Progress. Îmbină stiluri muzicale total divergente de la Clasic la Modern. Rupe barierele dintre stiluri, le contopește folosind "formule chimice" proprii rezultatul fiind un aliaj sonor coerent, proaspăt. Nu crează doar punți între stiluri ci le sintetizează într-un element solid nou cu caracteristici proprii. Nu este un artist de fusion ci mai degrabă unul vizionar.

El este un artist aparte în peisajul rock românesc fiind singurul care a reușit să impună ca mainstream o muzică instrumentală ce nu respectă canoanele de top. Este o muzică conceptuală prin excelență ce lasă să se intrevadă un credo artistic continuat cu liniaritate pe tot parcursul carierei sale nelimitându-se doar la ipostaza de chitarist rock (plete, bere dezmăț) ci pornind de la ipoteza conform careia : "lumea nu duce lipsă neapărat de instrumentiști buni ci de muzicieni complecși", sau "poți vinde bine o marfă ambalată frumos, dar o poți vinde de zece ori mai bine sau de la sine daca în ambalaj există și un conținut pe măsură." Este printre primii artiști români postrevoluționari care a înțeles rolul mediatizării fără a face însă rabat la "ce se află sub ambalaj".

Din punct de vedere creativ este uneori în ipostaza unui compozitor preclasic rătăcit în viitor în căutarea de mijloace de expresie noi sau a un muzician al viitorului care redescoperă muzica secolelor trecute poposind în călătoria muzicală prin mai toate stațiile cheie ale istoriei muzicii rock. Călătoriile temporare în muzica lui Octave se produc firesc, pe nesimțite pentru că fluidul sonor rupe barierele spațio-temporare ale simțurilor pământene. Este o muzică care lasă gândul să hoinărească în vidul interplanetar în căutarea unui țel final încă nedescoperit dar care sigur există. Acest crez specific exploratorului de nou contagiat de entuziasm este omniprezent în toate piesele sale dând o notă tonică, luminoasă întregului material de pe albume.

Primul succes consacrat este albumul "Secretul Piramidelor" lansat în 1992 ce face parte dintr-o trilogie ce mai include "La Porțile Iubirii" publicat în 1993 și "Dulce Libertate" apărut în 1994. Întreaga lucrare (102 minute) apare integral pe un dublu CD (primul de acest gen din România) lansat în 1995. În 1996 urmează "I Se Spunea Visătorul", un album conceput (ca noutate la vremea respectivă) integral cu ajutorul computerelor și sintetizatoarelor. A fost primul artist român care a lansat un CD-ROM Multimedia parte a unui proiect internet numit "Free Music Online" în 1999.

Datorită receptivității scăzute a publicului la acea dată vizavi de Internet, întregul proiect eșuează și rămâne nerealizat însă privind retrospectiv a fost un pas important pentru cei care au utilizat din plin această nouă formă de comunicare mai târziu. Proiectul lui a fost o ușă deschisă către viitor. CD-ROM-ul conține un text scris de Octave numit "'Pledoarie Multimedia'" care dovedește acum privind retrospectiv spiritul novator al ideilor sale. Un extras din acest text:

“Este un domeniu nou care acum se naște și a cărui formă finală o vom putea defini destul de clar în următorii ani. Spre a înțelege mai sugestiv fenomenul Multimedia să extrapolăm puțin lucrurile în domeniul artistic. Imaginați-vă spre exemplu că nu veți mai putea într-un viitor destul de apropiat să ascultați muzică fără să vedeți niște imagini și fără să citiți un text, toate cele trei având ca punct de pornire un concept comun și fiind într-o strânsă interdependență. Este ca și cum ai fi in același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.” (citat Octavian Teodorescu alias Octave 1999)

Istoric, Context socio-politic de manifestare artistică

Cum este și normal pentru mulți cei care se lasă "infestați iremediabil" cu virusul acestei muzici, primul contact cu Rock-ul s-a produs în adolescență când după vizionarea filmului "Ultimul Vals" al lui Martin Scorsese înțelege că rock înseamnă mai mult decât muzică: este un "un mod de a fi, de a gândi, de a te prezenta în societate, o optică existențială, o filozofie" care nu corespundea nici pe departe cu ceea ce învața el la școală pe atunci în anii izolării culturale comuniste unde în licee tunsura standard și uniforma erau literă de lege, un mijloc eficace de a anihila ori ce "rebeliune", ori ce tendință de manifestare a personalității, ori ce năzuință către libertatea în gândire. Filmul reprezintă concertul de adio al  trupei The Band și este de fapt o predare de ștafetă a generației de rockeri a anilor 70 către cei care vor urma: generația 80.  Generație din care și el a fost "condamndat" să facă parte.

În acele vremuri Rock-ul era pentru fidelii lui adepți o modalitate de a evada într-un Univers paralel cu societatea respectivă, un tărâm underground unde nume gen Judas Priest erau "profeți" ce nu își arătau fața pe singura televiziune comunistă existentă dar îndemnau conspirativ din umbră prin imnuri gen "Breaking The Law" la rebeliune. Exista o singură televiziune unde erau doar 2 ore de progam pe zi și acelea constând doar din propagandă politică pe care bineânțeles că nu o luau în serios nici cei care o făceau. Erau texte "copy and paste" standard repetate la infinit pentru un popor caruia îi "asurzise" spiritul. Spirit ce striga după libertate. Într-un astfel de climat social se conturează personalitatea artistică a celui care mai târziu marchează punctul final al trilogiei sale rock prin titlul: "Dulce Libertate". Nume de piese gen: "Prizonieri Pe Planeta Întunericului", "Puterea Voinței" sau "Lumina Speranței" vorbesc de la sine despre ciactricile sufletești lăsate de acele vremuri.

Nu este de mirare poate că după '89 Octavian Teodorescu devine într-un mod firesc un fel de purtător de stindard al Rock-ului autohton fiind primul nume românesc ce își face apariția în mod constant pe nou născutul FM Bucureștean care avea alergie la tot ce însemna lălăiala patetică și desuetă de pe antenele de propagandă ale vechiului regim, antene ce făceau ca în difuzoarele vechilor aparate cu tranzistor să curgă doar languros precum mierea un covor sonor cu iz de tristeți provinciale numit muzică ușoară. Mulți artiști rock sfârșeau în a se conforma stilistic acestor standarde care asigurau alt statut social și favoruri. Sunt nume celebre și astăzi care fac același lucru. Exista însă în underground ceva care fierbea la foc mocnit și ținut sub observație. Supapele explodaru rar iar când se întâmpla se puneau "robinete noi" sub forma unor reguli de cenzură din ce în ce mai aspre.

Muzica Rock, Cenușăreasa de ieri, începe prin artiști de  genul lui Octave să își arate în haine noi strălucirea după 1989. "Pantoful se potrivea". Românii începeau sa învețe pe genunchi ABC-ul libertății de exprimare. Octave era ceea ce nu se putea arăta, era arta de sertar despre care se spera că există și care devenise confirmare. Radio Contact, Fun Radio, Radio Nova22, Radio Tinerama, RadioZ și mulți alții difuzează masiv muzica lui printre numele occidentale care formau grosul playlisturilor. Tonul este preluat concurențial de antenele cu acoperire națională.

România în care muzica lui devine cunoscută și promovată era dominată de o atmosferă socială a schimbărilor profunde, radicale, specifice oricărei revoluții care vine vertiginos, pe nepusă masă cum a fost cea din 1989. Era epoca revanșelor politice, a "vânătorii de vrăjitoare" dar și a infiltrării în structurile puterii nou create a unor elemente de linia a doua ale vechiului regim care peste noapte îmbracă blăni de oaie și țin predici despre capitalismul prosper ce avea să vină și le va asigura românilor un trai bun și lipsit de griji. Îndestularea burții părea să fie țelul numărul unul al noii societăți ca o dorință acerbă de a scăpa de obsesiile trecutului. Se mai vorbea și de o renaștere din temelii a spritualității românești, fraze al căror ecou se estompează pe vreme ce cuvintele la modă devin: "bussines și profit". Entuziasmul general însă era contagios.

Cultura nu prea mai preocupa pe nimeni. Era suficient ce intra din afară ca un tăvălug ce nivela cu toate motoarele la maxim o autostradă cu un singur sens. Nu mai exista cenzura, ar fi trebuit să apară autocenzura pentru a creea o nouă scară de valori estetice care din păcate a preluat ca unică unitate de măsură doar ce venea din vest ambalat atragător pe nou creata piață de desfacere numită România postrevoluționară. Ceea ce era intern a fost decimat odată cu autodizolvarea multor instituții ce urmau să fie reclădite pe baze democratice. Lucru care nu s-a întâmplat pentru că mulți au confundat libertatea cu haosul. Rămâne un teren de manifestare liber pe care puțini au știut să îl folosească iscusit. Impostura crește precum cresc buruienile pe un teren lăsat în paragină. Apar multe improvizații și șovăieli. Folclorul este denaturat, limba stâlcită și înlocuită cu jargoane ce se doresc a aduce "spontaneitate" însă sfârșesc în cel mai barbar mahalagism făcânduți-se de multe ori dor de "limba de lemn" unde măcar nu existau greșeli gramaticale grosolane. Libertatea era un lucru atât de dorit dar care pe unii îi sperie și nu știau să o folosească în sensul pozitiv.

Deși înțelege rolul mediatizării și o utilizează din plin (fiind un răsfățat al presei, radiourilor și  televiziunilor postdecembriste), muzica lui apărând în topuri alături de nume mult mai comerciale autohtone nu se lasă prins în competiția de a ajunge cu ori ce preț în top renunțând la propriul credo. Asta îl face să își consolideze un loc aparte, special în conștiința publicului. Apare întotdeauna ca o pată de culoare care sparge monotonia în multe dintre playlist-urile acelor  vremuri. A confunda arta cu sportul este o greșeală pe care mulți au făcut-o frecevent când nu există o educație în acest sens, arta nefiind un teren al competiției ci al creativității sub cele mai variate și mai surprinzătoare forme ale civilizației noastre umane.

Este nevoie uneori de milenii pentru cristalizarea unei "culturi" în adevăratul sens al cuvântului. Acum în epoca informaticii lucrurile ar trebui să se întâmple mai repede deși fenomenul pare să aibă și efecte inverse. Oceanul informațional este imens iar cei cu rol de "far" din ce în ce mai greu de urmărit. Apar des sclipiri înșelătoare. Lumea se lasă prea ușor călăuzită de astfel de sclipiri, bolta virtuală numită internet nu face încă diferența între stelele reale și cele de carton. Google mai are încă de învățat.

Dar atunci nu exista Google iar românii se informau destul de unilateral. Este invocată des vocea "măriei sale poporul" care din păcate, din lipsa unei educații reale (cea existentă devenind din ce în ce mai precară) a început să pună mai târziu ștampila calității și a amprentei naționale pe din ce în ce mai multe din produsele subculturale ce inundă astăzi din belșug mediile românești. Dizertații de genul: "ba asta este românesc și bun" au degenerat într-o salată veritabilă a stridenței și prostului gust. Circul ieftin începe să capete valențe noi și devine o necesitate imperioasă pentru cei care pomeneau foarte des de "lipsa industriei muzicale românești". Care apare ca o cerință a pieței însă produce din ce în ce mai multe rebuturi sau produse "prefabricate" executate la matriță dupa șabloane bine ticluite în vest.

Octave se desfășoară însă artistic până ca lucrurile de mai sus să ia un contur pregnant. Apare în acea perioadă de beatitudine specifică oricărei perioade postrevoluționare ca o necesitate firească, ca o legitimitate culturală a schimbării mult așteptate. În vreme ce Bucureștiul se umplea de chioșcuri, buticuri, cârciumi și alte afaceri "capitaliste de cartier", în timp ce fabricile și platformele industriale românești erau declarate "nerentabile" și aruncate la fiare vechi, Octave avea alte treburi.

Este printre puținii care se îcăpățânează să folosească libertatea nou dobândită ca pe o descătușare spirituală  în primul rând, nu face greșeala de a copia rețetele occidentale prin mimetism tipic statelor din blocul estic care după anii lungi de opresiune și izolare tânjesc după "recunoaștere" internațională, majoritatea crezând că o pot dobândi "arătând că și ei pot la fel" ba chiar mai bine. Își urmează drumul propriu. Este printre puținii care nu se concentrează doar pe ambalaj ci și pe conținut în nou născuta societate capitalistă românească care aduce în atenție noțiuni noi preum marketing, promotion, branding. Noțiuni pe care le înțelege și  folosește din plin însă nu uită că arma numărul unu este muzica în sine.

Înțelege din punct de vedere concurențial egalarea parametrilor de sound față de produsele occidentale însă, ca ethos muzical, ca simțire muzica lui este una românească, un melos luminos optimist specific acelor vremuri când se credea că totul va fi bine. Nimeni nu se gândea câ în mall-uri se consumă, nu se produce și că economia unei țări nu se poate baza doar la a vinde și consuma ce produc alții. Celebrul dicton al mineriadei din 1990: "Noi nu gândim, noi muncim" a fost ca o prorocie sumbră și în curând a produce cu capul, a investi în cercetare nu mai era la modă și încet dar sigur "producția" începe să se rezume doar la  "truda mâinilor românești" peste care alții pun ștampila și evident au și partea leului la capitolul profit.

Nimeni nu se gândea că datoriile externe făcute de politicienii inconștienți vor apăsa greu pe umerii generațiilor care vin. Nimeni nu se gândea că acel "televizor cu care s-a mințit poporu' "va apare la indigo în sute de replici și le va arunca în casă prin ecran atâta gunoi informațional ce o să le polueze gândirea și să le tocească simțurile. Nimeni nu se gândea că vor ajunge să fie reprezentați în instituții gen UE de indivizi agramați și parveniți, nimeni nu se gândea că exodul intelectual românesc va atinge cote atât de ridicate și nici la fenomene gen Căpșuniada unde terenul fertil al României este acoperit de bruieni în vreme ce românii din mediul rural încep să fie convinși de nevoie că agricultura se poate face rentabil numai în Spania unde sunt tratați ca sclavi.

Ce legătură au toate astea cu muzica Electronic Symphonic Rock practicată de Octave? Au ! Pentru că indivizi gen Octave și implicit fanii lui visau probabil o altfel de Românie. Unde arta, filozofia, science-fiction-ul, tehnologia, claritatea în viziune își dau mâna pentru a contribui la frumusețea spiritului. Și cum noi nu avem încă certitudinea că el poate exista fără noi cei zămisliți din hidrocarburi efemere rămâne peste timp doar această dulce amâgire că s-ar fi putut lăsa generațiilor viitoare drept moștenire o altfel de țară. Un punct omega se poate transforma într-un punct alfa dacă ștafeta este predată corect. La ce poate contribui un spirit șlefuit, călit, trecut prin toate treptele cunoașterii? Nici nu vă imaginați că de fapt de aici începe totul. Cei care au caracter au și voință. Cei care știu să deosebească răul de bine, frumosul de urât, minciuna de adevăr ajung departe. Nici nu vă imaginați cât de departe. Să cucerească și spațiul cosmic așa cum inspiră muzica lui Octave. Alte națiuni o fac în vreme ce noi stăm să ne număram ratele de credit pe care nu le vom putea plăti dar le vom lăsa povară celor ce vin.

Nu suntem o fundație pentru că alea au întotdeauna ușa din dos deschisă către politică sau spălare de bani. Suntem pur și simplu "Visătorii lu' Octave". Acea  generație care vroia o altfel de Românie și care poate se refugiază în muzică nemaiputând suporta diletantismul politic, denaturarea spiritului românesc, circul omniprezent și lipsa unor modele reale de urmat în societatea românească actuală. Pentru noi este poate prea târziu să ne mai putem vedea visul cu ochii. Dar să lasăm fereastra deschisă speranței pentru cei care vin. Dacă nu li se poate lăsa o țară prosperă măcar niște jaloane estetice. Care cu siguranță le vor fi de folos în clădirea acelei Românii de vis. Cei care înțeleg frumosul înțeleg și trăinicia.

În România ultimilor 20 de ani s-au construit prea multe "castele de nisip" și prea puține lucruri trainice. Prea puține lucruri care să poată fi lăsate ca moștenire generațiilor viitoare și care să ii ajute să mai urce o treaptă în urcușul anevoios "spre vârful piramidei cunoașterii". A cunoașterii de sine în primul rând. A conștientizării ca națiune. Pentru că odată cu apariția computerului și a world wide web civilizația umană a intrat în faza de evoluție a informatizării după cea a industrializării. Iar în ziua de astăzi cine "nu știe", nu există.

Intr-un articol din luna Februarie anul 2000 Marius Ghinea afirma într-un articol în revista Chip referitor la muzica lui Octave:

“Sunt mult mai mult decât bucuros de ocazia ce mi s-a oferit de a prezenta actul plin de îndrăzneală al artistului Octavian Teodorescu. Trecerea acestuia pe Internet, manifestarea sa ca entitate multimedia, adoptarea conceptului de FREE MUSIC ONLINE, și nu în ultimul rând pur și simplu muzica Octave, mă fac să mă întreb de unde are acest muzician atâta energie, răbdare și perseverența, încât să reușească sa-și urmeze calea artei sale neabătut, de atâția ani ? Ma duce gândul la trăinicia piramidelor. Sa fie oare un secret?”

Nu nu este un "secret". Dacă toți și-ar fi făcut în România treaba așa cum și-ar fi făcut si artiști de genul lui Octave datoria (cu seriozitate, pasiune și consecvență) poate țară noastră ar fi arătat altfel.

Citate din presa vremii

1) “Rockul este una dintre emblemele acestui secol frământat, e una dintre marile sale descoperiri alături de energia atomică și de computer. Rockul este asemenea unui liant. El a făcut ca tinerii din țări și continente diferite să comunice între ei fără a vorbi aceeași limbă, să se strângă toți în jurul aceluiași ideal comun - libertatea. Rockul este un cântec pornit din inimă, un cântec care îi face pe toți să vibreze pe aceeași frecevență.”
(
citat Octave apărut în Revista Pop Rock & Show din 1 Octombrie 1991 - Articol Interviu cu Octave: "Rockul este oxigenul care-mi priește" - Reporter: Orlanda Deladi)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/interviuri.html#1991-10-01_Revista_Pop_Rock_And_Show

2) “Muzica rock subzistă în noi dupa părerea mea, o poți regăsi în armonia fluxurilor energetice cele mai intime ale spiritului. Ea are un caracter profund uman, pozitiv. Ținând cont de forța sa de penetrație în rândul tinerei generații din toate colțurile lumii, indiferent de naționalitate, regim politic sau apartenența socială, pe bună dreptate acestei muzici i se poate atribui statutul de "Nouă Religie."”
(citat Octave apărut în Ziarul Meridian din 1 Ianuarie 1993 - Articol Interviu cu Octave: "Rock-ul Apostolul numărul unu al ideilor progresiste ale umanității")
http://octave-ro.blogspot.ro/p/interviuri.html#1993-01-01_Ziarul_Meridian

3) “De regulă acolo unde politica își bagă coada apare și o politică de promovare a produselor culturale. Cei care vor să domine politic au tendința firească de a domina și cultural. Piața est- europeană este invadată de produse muzicale occidentale, ce tind să le anihileze prin concurență pe cele autohtone. Singura soluție de impunere în fața lor este egalizarea parametrilor tehnici ai acestor produse și, lucrul cel mai important păstrarea originalității creative. Sperăm ca, pănă la atingerea acestor doua deziderate, muzica românească să nu fie asimilată de către produsele muzicale occidentale. Sper că muzica românească să-și găsească acea doză de personalitate necesară pentru a atrage atenția opiniei publice mondiale.”
(citat Octave apărut în Revista Privirea din 4 Decembrie 1996 - Articol Interviu cu Octave: "Un visător cu capul în nori dar cu picioarele pe pământ" - Reporter: Laszlo Kallai)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/interviuri.html#1996-12-04_Revista_Privirea

4) “Totul a plecat de la structura nonconformistă a unui Hippie din anii '80: Octavian Teodorescu. Spre anii '80, pentru că la el totul merge în pas cu vremea și este permanent adaptat și reactualizat cerințelor de moment. Este un pacifist convins, un iubitor al acestei planete cu ochi frumoși, dar felul în care ințelege el să lupte pentru armonie, pace și înțelegere depășește modalitățile anilor '70. Octav este mult mai bătăios, mai tranșant și, uneori crud de curat în lupta sa pentru un viitor mai frumos. Și acest fel de a gândi, simți și acționa i-a călăuzit viața de la vizionarea filmului "Ultimul vals", în care Robbie Robertson, de la "The Band" rostea magicele cuvinte: "Concertul nostru reprezintă mai mult decât un concert de adio. Reprezintă sfârșitul unei epoci și începutul alteia în muzica rock. Va lăsăm vouă celor de azi, munca noastră, ceea ce am creat pană acum în muzica rock. Continuați ce am început noi" Aceste cateva fraze au rămas pentru totdeauna în sufletul lui Octavian Teodorescu, tânarul anilor '80 cu tâmpla aplecată spre muzica anilor '70 dar cu ochii ațintiți catre viitorul rock-ului, deloc roz în acest sfârșit de veac.”
(extras din articolul "Măi dragă Octave" apărut în Revista Săptămâna din 18 Noiembrie 1992 -Autor: Ciprian Tănăsescu)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1992-11-18_Revista_Saptamana

5) “Atuurile lui: un sound teribil și un rock de avangardă, situat la interferența stilurilor hard, new wave, progressive, heavy și symphonic-rock. Cu un sunet compact de largă acoperire, în același timp cu pasaje cantabile, ușor de reținut, OCTAVE accede irezistibil spre tip-top-ul rock-ului românesc.”
(extras
din articol despre Octave apărut în ziarul Momentul din 2 Octombrie 1991 - Autor: Cristian Botez)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1991-10-02_Ziarul_Momentul

6) “Avea perfectă dreptate Florin Filimon (de la Radio-Fun, București) când afirma despre această nouă compoziție: Este o piesă ce iese cu dezinvoltură din tiparele clasice cu care urechile noastre sunt obișnuite, anunțând o lărgire mult așteptată a orizonturilor creației muzicale românești și nu numai, atâta timp cât banalul și comercialul au erodat pur și simplu conceptele a ceea ce înseamnă muzică de calitate în țările occidentale. Și, fără teama că am putea să ne repetăm, este într-adevăr minunată îmbinarea de stiluri, de tempo-uri! Ești purtat de la muzica simfonică la acea metalizată, rezultanta fiind o melodie cosmică, creatoare a imaginii infinitului... Toate elementele ce compun și te fac să trăiești un vis plin de senzații plăcute se regăsesc în "Secretul Piramidelor. Un secret la care nu veți avea acces decât trezindu-vă la viață simțurile și, nu în ultimul rând, solicitându-vă imaginația..."”
(extras din articolul "Secretul Piramidelor" apărut în ziarul Timpul din 1 August 1992 referitor la piesa "Ochii Planetei" - Autori: Ana-Maria Agape & Marcel Flueraru)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1992-08-01_Ziarul_Timpul

7) “Același lucru se întâmplă și în momentul în care te afli față în față cu muzica lui Octav Teodorescu, sentimentul de nou, de "vestic", copleșindu-te pentru moment. Pe urmă, pe masură ce "Ochii Planetei" se deschid spre tine, creându-ți impresia unui tur al Pământului făcut în mare viteză în minte ți se profilează locuri candva celebre și frumoase, astăzi doar ruine înnegrite. Sonoritățile oarecum exotice ale piesei ne pregătesc pentru ce va urma. Alternând riff-urile de chitară cu linii melodice instrumentale suprapuse cu o vizibilă (ori poate ar trebui sa spun audibilă) tendință spre grandios. Ne trezim cum pe nesimțite, muzica ne fură, iar Mesajul "Intalnirea De Gradul Trei" (abil prezentată muzical ca o simfonie a dragostei între ființele întregii creații) și "Calatoria spre Vârful Piramidei Cunoașterii" ni se par urmări firești ale unei linii melodice, care izvorăsc dintr-o gândire muzicală luminoasă, energică și melodică.”
Săptămâna - Revistă - 1992-11-25 Articol: Muzica (Autor: Ciprian Tănăsescu)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1992-11-25_Revista_Saptamana

8) “Un sound original și o îmbinare de stiluri converg către un rock al viitorului, care împletește inspirat muzica electronică cu cea clasică și cu spiritul uman al creației. Prima piesă de pe fața A a L.P.-ului intitulată "Ochii Planetei", cumulează toate componentele unui vis frumos, înregistrând dese și uimitoare schimbări de tempo-uri și de stiluri, pendulând între orchestrația simfonică și caldura metalică a hard-rock-ului.”
 Ordinea - Ziar - 1992-11-03 Articol: Octave dezvăluie Secretul Piramidelor
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1992-11-03_Ziarul_Ordinea

9) “Într-adevăr, după cum spunea Florian Pittiș la lansarea discului. "Octave" crează uneori senzația că urmarește să creioneze o muzică a visului, o muzică ce poate fi luată drept drog, o muzică care cheamă imaginea”
Meridian - Ziar - 1993-12-10 Articol: Florian Pittis despre Octave
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1993-12-10_Ziarul_Meridian

10) “Veți descoperi un om cu reale talente spre filosofie și reflecție, cu conexiuni surprinzătoare în idei. Un om simplu, totodată complex, uneori neânțeles, alteori deschis ca un cer.”
Destine Adevărate - Revistă - 1998-05 Articol: Octave un artist ținut sub papuc (Autor: Marian Deaconu)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/interviuri.html#1998-05_Revista_Destine_Adevarate

11) “Albumele Octave - o îmbinare între filozofie, muzică și science-fiction. Pentru a-l înțelege pe Octav, trebuie să accepți integrarea în conceptul său filozofic, pentru că fiecare album are propria sa poveste. Trebuie să descoperi și tu "Secretul Piramidelor", să reușești să ajungi "La Porțile Iubirii" și doar așa vei simți "Dulcea Libertate", probabil eliberarea definitivă din mrejele lui Octav. Pentru că piesele sale sunt "pline de capcane seducătoare, care te pot ameți atât de mult încât să devii pe veci "octavoman". Așa au pățit copii care au înființat "fan-clubul OCTAVE" și cei obsedați zi și noapte de riff-urile sale. Tocmai aceștia, cumpărandu-i masiv discurile au determinat Electrecord-ul să editeze un dublu CD - OCTAVE, care cuprinde toate albumele anterioare (primul de acest gen în România).”
Ziua - Ziar - 1995-03 Articol: Pe 24 martie, la magazinul "Muzica" Octave lansează primul dublu CD (Autor: Cătălin Andrei)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1995-03_Ziarul_Ziua


12) “Născut la 29 ianuarie 1963, sub semnul Vărsătorului, Octav a reușit să uimească publicul românesc, și nu numai, prin nota specială a muzicii sale, care este percepută ca una foarte prezentă și originală.”
Cotidianul - Ziar - 1999-09 Articol: Toată ziua sunt pe internet (Autor: Ema Ofițeru)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1999-09_Ziarul_Cotidianul

13) “Din gândirile de vizionar ale compozitorului dar și din imaginația sa s-a născut cunoscutul album "Secretul Piramidelor". Mesajul de pace este clar și este recepționat de toți cei care ascultă aceste melodii venite din alte lumi.”
Piața De Muncă - Revistă - 1999-09 Articol: "Muzica este lucrul pe care îl fac cel mai bine" (Reporter: Mihaela Dordea)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/interviuri.html#1999-09_Revista_Piata_De_Munca

14) “Muzica artistului este construită in jurul unor teme generoase: pace, armonie, purificare spirituală.”
Rock Pop Folk Remix - Dicționar Muzical - Editura Humanitas ISBN 973-50-0355-4 An: 2003 Pagina 408 (Autori: Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/biografie.html#2003_Rock_Pop_Folk_Remix_Dictionar_pag408

15) “Octavian Teodorescu (adică OCTAVE, pe numele lui de artist) s-a izolat într-un turn cu muze intitulat Internet. Într-o țară în care arta și mai ales promovarea ei pică des în sincope, uite că unii artiști sunt fulgerați de câte-o idee salvatoare.”
Național - Ziar - 1999-05 Articol: Octave s-a retras în codrii Internet-ului (Autor: S.C.)
http://octave-ro.blogspot.ro/p/cronici.html#1999-05_Ziarul_National

16) "Rockul este o formă foarte pozitivă de manifestare, un cântec pornit din inimă, un izvor continuu de energie care îi face pe toți să vibreze pe aceeași frecvență, care le umple inimile de încredere în forțele proprii, în dreptate, în adevar, în dragoste. Nu sunt departe de noi acei ani de glorie ai Rockului, anii '70, când o întreagă generație sub simbolul acestei muzici, căuta să schimbe lumea cu flori și cu celebrul dicton "Make love not war". Ei sunt acei cărora noi cei de azi trebuie să le dovedim că truda lor nu a fost în zadar, că "nu au fost singurii visători" așa cum afirma John Lennon în "Imagine". Pentru el, pentru cuvintele din acest cântec, în numele celor care au crezut în aceste cuvinte trebuie păstrat neîntinat mesajul acestei muzici, filonul ei de aur. Iar cei de azi trebuie s-o dăruiască la rândul lor celor ce vin. Poate că ei vor fi mai norocoși și nu vor avea parte de războaie, poluare, rasism, ură. Rock-ul, una dintre singurele moșteniri bune care li se poate lăsa, îi va ajuta cu siguranță să scape de aceste himere."
(citat Octave de pe posterul 1 dublu CD Trilogia Octave 1995)
http://octave-ro.blogspot.de/p/postere.html

17) "Rockul reprezintă pentru mine ceva mai mult decât un sentiment. Întreaga mea existență se confundă cu această muzică. Mă regasesc din ce in ce mai mult în fiecare riff de chitară, în fiecare bătaie de tobă, în fiecare vers al muzicii rock. Nu mă văd niciodată altfel decât cu pletele în vânt, în legendarii blue jeans, respirând sută la sută Rock pentru eternitate. Rock-ul este oxigenul care-mi priește, este lumina care îmi ține spiritul treaz și în contact permanent cu oamenii, este flacăra viselor mele cele mai îndrăznețe. Cred în muzica Rock și în minunile pe care ea le poate face mai mult decât în orice. Mă consider cel mai mare îndrăgostit de muzica Rock. Din această dragoste a luat naștere acest disc."
(citat Octave de pe posterul 2 dublu CD Trilogia Octave 1995)
http://octave-ro.blogspot.de/p/postere.html

Facebook

http://www.facebook.com/www.octave.ro

 Youtube

http://www.youtube.com/user/OCTAVEalbums/videos?view=1

Webpage

www.octave.ro

 

Comentarii (0)

Comenteaza!