Clar De Lună e un proiect muzical, înființat în 2018, care își propune să sărbătorească frumusețea rockului clasic, din vremurile sale de glorie, scos în evidență prin nuanțe contrastante de muzică modernă. Cu stele în ochi și instrumentul la purtător, trupa se pregătește pentru un an, sper eu, destul de plin. Primul pas? Lansarea videoclipului „E o nouă zi”. Piesa e dinamică și veselă, plină de speranță pentru cât mai multe zile reușite, ca un fel de mantră a trupei pentru acest an. Energia single-ului e molipsitoare. Nu ai cum să nu simți un elan puternic atunci când o asculți. Îți ridică moralul și îți pune un zâmbet larg pe față.
Din discuția cu formația, am înțeles că, pentru ei, lucrurile s-au legat natural până acum. Piesă cu piesă, eveniment cu eveniment, repetiție cu repetiție, au reușit să lege o poveste captivantă ca tot unitar, care îi inspiră din ce în ce mai mult.
La orizont se ivește încă un single, în colaborare cu corul Colegiului Național de Arte Dinu Lipatti din București, dirijat de dna Ana Pauliuc. „O șansă” a fost compusă acum zece ani, însă abia după un eveniment de strângere de fonduri pentru Asociația Blondie, piesa a ieșit din nou la suprafață.
Clar De Lună înseamnă Ana-Maria Teodorescu la voce, Costin Teodorescu la chitară și backing vocals, Dan Bădescu la bas și Rotta Lopaatkinen la tobe.
Am vorbit cu membrii trupei despre ce le rezervă viitorul apropiat, despre momentul în care și-au dat seamă că se îndreaptă cu pași siguri în aceeași direcție și despre visurile mari, care par din ce în ce mai realizabile.
Voi veniți din mai multe zone muzicale, aveți formări diferite, influențe diferite. Ce vă propuneți cu proiectul Clar De Lună? Unde doriți să îl duceți împreună?
Ana-Maria: Am plecat la drum cu pasiunea pentru muzică în suflete și cu gândul de a lăsa în urma noastră piese care să rămână în timp, să aibă valoare chiar și peste 20 – 30 de ani, și credem că, fix faptul că suntem așa diferiți, fiecare membru al trupei venind din altă zonă muzicală, cu influențe și formări diferite, ne va ajuta să ne atingem acest scop, să ne facem auziți și, odată cu fiecare piesă nouă ce aduce maturitate în creație, în proiect, să creăm un concept muzical care să rezoneze în sufletele ascultătorilor și care să poată să își găsească locul printre numele cunoscute ale muzicii rock din România.
Suntem conștienți că „ne-am așezat” pe o așa-numită nișă, din ce în ce mai puțin căutată, publicul de rock din România fiind minoritar, cu atât mai mult publicul rockului clasic. Noi cântăm un rock „clasic, curat, de școală veche” – cum ne-a încadrat / definit muzica în urmă cu ceva timp Tibi Mănașcu, în timp ce, astăzi, se preferă genul metal de rock (trash, heavy metal) sau genul comercial: indie rock, alternativ.
Istoria culturală și nu numai, însă, ne arată că, în timp, „moda” revine. Iar dacă arta ta este născută din pasiune și este realizată bine, mai devreme sau mai târziu, ajunge să se facă cunoscută.
Unde ne dorim să ducem împreună acest proiect? Ne-ar plăcea să îl ducem pe scenele festivalurilor rock din România și, de ce nu, pe scene internaționale. Posibil să visăm mult însă, se spune că e bine să ai vise mărețe.
Din experiența voastră, cât de greu e să ridicați un proiect muzical? Care sunt cele mai dificile lucruri din viața de artist?
Ana-Maria: Asemănător oricărui tip de proiect, un proiect muzical are nevoie de foarte multe resurse: oamenii talentați, cu scop și valori comune, timp, bani, energie, echipamente etc.
E nevoie de multă răbdare, determinare, pasiune și un dram de noroc, ca să faci un proiect muzical să meargă, să ții un grup unit în jurul unei idei, să găsești oamenii potriviți pentru proiectul tău, să investești timp și resurse în ceva atât de volatil precum arta.
E greu să reziști în timp alături de alți muzicieni, fiecare cu ambiții diferite și idei nenumărate, să continui să faci muzică indiferent dacă succesul se arată sau nu. Toate proiectele la început de drum, o lungă perioadă de timp doar consumă resurse. De multe ori este foarte greu să păstrezi motivația și implicarea, în context.
E greu să „îți faci loc” în lumea muzicii. Să te faci auzit, văzut, într-o lume ce pare saturată de artiști și genuri muzicale. E o lume în care, de multe ori, talentul nu este suficient și e greu să înțelegi ce îți lipsește. Mai tot timpul rămâne necunoscut răspunsul la întrebări ca: „de ce X se face auzit și eu nu?”, „De ce Y, care simți că nu se diferențiază cu nimic de muzica și prestația ta, a ajuns la Z festival și eu nu?”; „Ce lipsește? Talentul, imaginea, resursele, influența…?”.
Și da, să găsești aceste răspunsuri este o adevărată provocare pentru că orice artist își dorește să fie văzut, auzit și să îi fie apreciată arta. E dificil să poți identifica ce anume face conexiunea dintre oamenii care te ascultă și arta ta.
Care a fost un moment cheie în care v-ați dat seama că asta vreți să faceți, că vreți să o faceți împreună și că sunteți pe drumul cel bun?
Ana-Maria: Dacă ne raportăm la ce a gândit / simțit fiecare pe subiect, putem spune că pe de-o parte băieților le-a plăcut vocea mea, pe de altă parte, eu mi-am dorit să fiu într-o trupă și să dau viață unor creații originale, prin interpretarea mea. Tuturor ne place energia și chimia pe care o simțim cântând împreună.
Am înțeles că suntem pe drumul cel bun, atunci când am realizat că lucruri, ce odată păreau foarte complicate, au început să meargă de la sine și, nu în ultimul rând, atunci când am văzut reacția pozitivă a publicului, la muzica noastră. Oameni pe care nu îi cunoșteam și de care ne-am apropiat după câte un concert, datorită muzicii pe care am creat-o. Încurajări din partea acestora, precum: „Atunci când aveți momente grele, aduceți-vă aminte de felul în care ne faceți să ne simțim la concertele voastre”. Asta, mai presus de orice, ne-a ajutat să ne dăm seama că suntem pe drumul cel bun.
De la muzică, avem multe de învățat despre noi înșine. Care au fost cele mai valoroase lecții pe care le-ați învățat despre voi de când faceți muzică?
Rotta: Am învățat că nu pot să fac muzică singur. În primul rând, trebuie să fii un om de calitate și, nu în ultimul rând, să muncești asiduu pentru a realiza ce ți-ai propus.
Teo: Am învățat să-mi caut continuu repere muzicale cu care să rezonez, să nu încetez să mă auto-depășesc și, poate cel mai important, să mă înconjor de oamenii potriviți.
Dan: În primul rând, am învățat să ascult, și mai apoi să mă exprim. Am învățat să trăiesc și să respir muzică, să o admir și să o interpretez indiferent de stil.
Ana–Maria: Am învățat să am încredere în vocea mea și să o las liberă să se exprime. Am învățat și nu mai fac compromisuri în detrimentul meu și să mă înconjor de oameni cu care am scopuri și valori comune, în compania cărora îmi face plăcere să fiu.
Care sunt trei dintre obiective principale pentru anul acesta?
Ana-Maria: Am dori să urcăm pe scena „Constelații Rock”, la care ne-am înscris deja din ianuarie și, cu puțin noroc, și pe scena festivalurilor „Free Riders”, „Brezoi” și „Posada”. Avem material suficient și suntem bine-pregătiți pentru asta. Vom finaliza single-ul „O șansă”, cu tot cu videoclip, piesă pe care o realizăm în colaborare cu corul Colegiului Național de Arte Dinu Lipatti din București, dirijat de Ana Pauliuc. Anul acesta Colegiul aniversează 75 de ani de activitate. Vrem să finisăm materialu audio, în studio, pentru noul album pe care îl avem în lucru.
Se simte, chiar și din fața ecranului, faptul că v-ați distrat de minune lucrând la acest videoclip. Cum a fost experiența pentru voi? Ce energie era pe platou?
Ana-Maria: Fiind vorba de primul clip al proiectului Clar de Lună, experiența pe platou a fost un întreg amestec de emoții: entuziasm, bucurie, curiozitate, încântare, uimire, admirație și da, chiar ne-am distrat de minune! Ca să îl cităm pe colegul nostru Rotta, „nivelul de energie de pe platou, a ridicat setul de tobe cu jumătate de metru în aer”.
Cine s-a ocupat de filmare?
Ana-Maria: Clipul este o producție Delir Media. Am avut marea șansă și onoarea să colaborăm cu Alexandru Ariciu, regizorul și directorul de imagine a clipului nostru, împreună cu Stefan Ghinea ca asistent cameră.
Am fost din start fascinați de locația propusă, de echipamente și de viziunea lui Alex. Din clipa în care l-am cunoscut am simțit imediat că vorbim cu un adevărat profesionist. Am știut că suntem pe mâini bune și că va ieși un clip super fain, la standarde înalte. În rest, am urmărit întrutotul indicațiile lui și povestea parcă se scria în fața noastră, noi fiind personajele din ea. Putem spune că a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite până în prezent, în muzică!
Piesa debordează de energie pozitivă. Așa cum ți-am spus, Ana, te transpune într-un film rock n’roll cu mașini americane și plete în vânt. Care e povestea piesei, din punctul vostru de vedere?
Ana-Maria: Ca act artistic, muzica, în general, îmbracă multe forme. Poate fi un refugiu, o regăsire, o descărcare, o formă de terapie, o modalitate de exprimare și uneori poate fi chiar și o formă de manifest. Astfel că și în povestea piesei „E o nouă zi” există o parte intimă, o experiență personală în care se pot regăsi cu siguranță mulți oameni. Este încurajarea de care ai nevoie atunci când sufletul tău este obosit și descurajat de încercările vieții. Este despre acel moment în care simți că trebuie să te scuturi de tot și de toate și decizi să mergi mai departe, orice ar fi, să crezi în tine și în visele tale până la capăt. Stilistic vorbind, piesa are multe elemente de hard rock dar și spațiu să respire și, credem noi că, ne reprezintă perfect.
Mâine „E o nouă zi”, iar eu mă întreb ce vă rezervă următoarele răsărituri de soare. Ce plănuiți pentru anul acesta? Pe unde veți cânta? Aveți vreo lansare de album la orizont?
Ana-Maria: Cum spuneam, ne dorim foarte mult să ajungem să cântăm pe scena festivalurilor de rock consacrate de la noi: „Constelații Rock”, „Iubim 2 roți”, „Brezoi” și „Posada”. Primul nostru album „Time has come”, publicat de altfel pe toate platformele de streaming audio (https://xn--clardelun-ycb.hearnow.com/ ), trebuie cântat live.
Piesa „E o nouă zi” este, în fapt, un fel de anunț despre viitorul nostru album. Asta înseamnă că următoarele răsărituri de soare ne vor găsi lucrând piesele noi. Ne-am propus să lansăm noul album la finalul acestui an, însă asta depinde de mulți factori, cel mai important dintre ei fiind cel financiar. E nevoie de multe resurse pentru a scoate un album... Știm sigur, însă, că anul acesta vom lansa clipul pentru single-ul „O șansă”, pe care îl vom înregistra împreună cu corul Colegiului Național de Arte Dinu Lipatti din București, dirijat de Ana Pauliuc și pentru al cărui clip, cel mai probabil, vom colabora cu Asociația Blondie din București. Anul trecut, am cântat la un eveniment de strângere de fonduri pentru a sprijini copiii care se confruntă cu afecțiuni medicale grave și care nu puteau beneficia de tratament adecvat în țara noastră, organizat de Free Riders și Asociația Blondie. Experiența ne-a inspirat să scoatem la lumină această piesă, „O șansă”, scrisă în urmă cu peste zece ani.
