Doar câteva zile ne mai despart de concertul Trooper Simfonic de duminică seară, 19 noiembrie, de la Sala Palatului. Evenimentul îi va pune în fața a mii de spectatori pe cei cinci rockeri, alături de 50 de muzicieni profesioniști din Orchestra Simfonică Valahia, dirijată de Virgil Pețanca, și de o serie de invitați speciali. Înaintea evenimentului care aniversează 28 de ani petrecuți de Trooper pe scena rockului românesc, am stat de vorbă cu Alin Coiotu' Dincă și am aflat mai multe din culisele a ceea ce urmează să fie, din spusele lor, cel mai mare concert susținut de ei până azi. (Bilete aici!)

Ce așteptări personale ai de la mega-concertul Trooper Simfonic?

Au trecut ceva ani de când am învățat că nu trebuie să am așteptări. Trebuie să muncesc, să fac ceea ce iubesc, să urc pe scenă, să cânt, iar apoi tot ceea ce se întâmplă bun e un bonus. Nu am așteptări. Pur și simplu ne-am dorit să ducem totul la un alt nivel. Sunt piese Trooper pe care mi-am dorit toată viața să le aud cântate alături de o orchestră, iar acum s-au aliniat planetele și am reușit să punem în scenă „nebunia” asta.

Cât timp durează pregătirea unui astfel de show?

În decembrie 2022 am început să lucrăm la partiturile pentru orchestră. În martie 2023 începeam discuțiile cu dirijorul Virgil Pețanca. Durează mult să construiești ceva valoros. Nu am vrut ca de dragul siguranței să alegem câteva piese mai scurte și mai ușoare pe care să le „rezolvăm” rapid. Am ales cu sufletul fiecare cântec în parte. Și nu pot să-ți spun cât de fericiți am fost când am văzut că celor din orchestră le plac melodiile noastre. Ne-au spus așa de multe vorbe frumoase... chiar m-am simțit copleșit! Dar să revin la întrebarea ta, sunt realmente sute de detalii care stau baza unui astfel de concert. Dacă uiți un singur lucru, construcția cade. 

Alin Coiotu’ Dincă: „Am scris piesa asta cu gândul la orchestră! Sună colosal!”

Ai vreo piesă pe care nu ți-ai fi imaginat-o în variată simfonică până acum și care se regăsește în setlistul de duminică? Sau una care să ți se pară că sună poate chiar mai bine reorchestrată decât ați lansat-o voi în original?  

Da! Nu am crezut că dirijorul și orchestratorul vor accepta să includem în setlist „Rădăcini de dor”. Ți-am spus că în decembrie 2022 am început să lucrăm la partituri. Până în aprilie 2023 nu am știut dacă această piesă va putea prinde un loc în setlist. Din fericire, este acolo! Cât despre piese care sună mai bine cu orchestră, normal că există! Orchestra oferă compozițiilor noastre o nouă dimensiune. Din 2006 visam să aud „O viață este prea mult” în varianta cu orchestra. Am scris piesa asta cu gândul la orchestră! Sună colosal! Dacă înainte avea forța unei tornade, acum este o tornadă pe steroizi! (râde)

La Trooper Simfonic, dirijorul conduce doar orchestra sau trag cu ochiul și instrumentiștii trupei?

Aici e complicat. Avem doi dirijori care funcționează perfect împreună - Virgil Pețanca și John. Ei fac tot mecanismul ăsta să funcționeze. Am făcut multe reglaje fine și acum tot aparatul funcționează ca un ceas elvețian. Ne bazăm pe ei să ne ghideze pe tot parcursul concertului.

Ce au în comun rockerii cu artiștii de muzică clasică din orchestre?

Eu consider că Bach este părintele muzicii rock. Prin urmare există o legătură puternică. Mii de muzicieni rock au pregătire clasică. Mulți au folosit teme clasice în piese, mulți au abordat orchestrații specifice, crede-mă că rockul a mers mereu la braț cu muzica clasică. Regăsești influența și în heavy metal, și în black metal, în power metal, în symphonic metal... mai peste tot. Și noi am adus elemente clasice în muzica noastră. Nu se poate altfel! Bach, Mozart, Beethoven, Vivaldi, Schubert... mai rock de atât nu se poate! 

Ești muzician cu patalama. Te-ai gândit vreodată să compui o simfonie rock? Sau o operă rock? De ce n-avem în România un „Hair” sau un „Jesus Christ Superstar”?

Daaa! Chiar am discutat foarte des cu Balaurul despre subiectul ăsta. Poate până la urmă vom face o lucrare. Noi punem pe masă zeci de idei. Le răsfoim, le uităm, revenim la ele... avem permanent planuri și idei. Sunt sigur că într-o zi vom face și acest pas. Iubesc musicalurile și operele rock - de aici și dorința de a scrie piese de 20 de minute, de 15 minute... Tot așa a pornit și dorința de a scrie „Poemele Valahiei” și „Poemele Moldovei”. 

Alin Dincă: „când nu mai puteam ține instrumentele în mână, toboșarul fugea până în piața de lângă sală și lua o pâine caldă pe care o țineam toți în palme ca să ne încălzim” 

Care ți se pare ție cel mai mare concert de rock simfonic pe care l-ai văzut vreodată la o altă trupă? 

Bere Gratis la Sala Palatului in 2018. Cred că este una dintre cele mai mari producții puse în scenă de o trupă românească. A fost pur și simplu uriaș! Asta dacă vorbim despre producții autohtone. Dacă aducem în discuție și ce se întâmplă în afara granițelor, nu pot să nu spun Metallica și Kiss.

Ce trupă rock ai vrea să auzi în varianta simfonică?

Am o listă de trupe melodioase pe care m-aș bucura să le aud în variantă simfonică: Rhapsody, Helloween, Stratovarius, Motley Crue... cred că Avenged Sevenfold ar suna incredibil cu orchestra! Sunt multe.

Debutezi la Trooper și cineva îți spune: vei fi un rockstar sau vei prinde 28 de ani de carieră cu trupa asta – ce ți-ar fi sunat mai bine atunci?

Cred că mă uitam cu coada ochiului la difuzorul ăla crăpat pe care-mi amplificam vocea în acele vremuri, apoi îl dădeam afară din sală pe cel care a venit să facă mișto de mine. (râde) Crede-mă că nu puteam visa atunci nici să ajung să cânt în București. Ce rockstar? Ce 28 de ani? Aveam 15 ani, cântam pe niște scule teribil de proaste, repetam într-o sală în care înghețam de frig, făceam pauze între piese ca să ne încălzim la bec (nu glumesc), iar când nu mai puteam ține instrumentele în mână, toboșarul fugea până în piața de lângă sală și lua o pâine caldă pe care o țineam toți în palme ca să ne încălzim. Ce rockstar? Așa am pornit, de acolo am construit cărămidă cu cărămidă, album cu album. Nu am pupat pe nimeni în fund pentru expunere, nu am ieșit la beri cu oameni influenți, nu am intrat în găști, nu am acceptat mizeriile organizatorilor care încercau să ne transforme în altceva, directorilor caselor de discuri le-am aruncat cu contractele în față. Nu am căutat niciodată să avem statutul de rockstaruri. Nici astăzi nu ne simțim așa. Suntem doar o gașcă de băieți din Târgoviște care, după 28 de ani, încă mai vor să cânte.

Avem șanse să te vedem, deci, la cămașă, papion și costum duminică? Pe afiș așa „promiteți”… :)

(râde) După cum spune numele turneului Guns N Roses, „Not in this lifetime”. Poate băieții se vor îmbrăca frumos, elegant, însă la mine povestea stă puțin mai diferit. (râde) Nu port cravată sau papion nici dacă depinde viața mea de acest lucru. Am purtat de doua ori în viață și, din păcate, există și dovezi filmate. Nu se va mai întâmpla. Ca să-ți răspund sincer, nu am nici cea mai vagă idee cu ce mă îmbrac. Momentan creierul meu este prins între partituri, reguli de acces, repetiții, scenă, decoruri, ședințe etc. Așa că tocmai mi-ai pus o întrebare care mă face să mă gândesc că nu m-am gândit  cum mă îmbrac. Poate apar pe scenă în pantaloni scurți. (râde)